Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Fuga după confort şi civilizaţie, educaţia familiei în ţara în care este asigurat un
loc de muncă şi o remuneraţie consistentă, asimilarea unor valori individualiste, dau
nota îndoielii în angajamentul popular. De asemenea egoismul cu care indivizii îşi
protejează propria afacere, dezinteresul pentru interes naţional (exemplu sunt
preţurile cerute de proprietari pentru bunuri necesare de expropriat în interes public)
trebuie să dea de gândit atunci când se fac predicţii privind securitatea naţională.
Analizând natalitatea cred că este binevenită explicaţia unui ţăran în vârstă vis
a vis de migraţie: „nu este adevărat că avem mulţi tineri care migrează şi se goleşte
ţara, ci avem mame care nasc prea puţini copii”. Scăderea natalităţii, rata crescută a
migraţiei ne determină să ne punem întrebarea legată de cine vor fi cei pentru care
construim securitatea şi cum vor arăta cei care încadrează instituţiile securităţii.
Un popor nu poate supravieţui dacă nu este legat conştient şi motivat de solul
ţării sale şi mai mult un popor nu poate supravieţui dacă mamele nu nasc copii.
Egoismul carierist, frica de viitor, dorinţa de a menţine confortul, dezinteresul
părinţilor de a creşte copii şi a bunicilor de a creşte nepoţi, precum şi inconsecvenţa
instituţiilor statului în a dezvolta o strategie pentru perpetuarea neamului reprezintă
un mare risc în supravieţuire. Mai mult decât atât, lipsa educaţiei patriotice şi
transferul responsabilităţii supravieţuirii în graniţe, către instituţii profesionalizate
(armata, structuri de securitate) mai mult sau mai puţin finanţate, sunt argumente care
trebuie luate în calculul în analiza de securitate.
Dorinţa de a prospera este un alt element al acţiunii umane care caracterizează
existenţa. Prosperitatea este, în general, în dorinţa celui educat, a celui puternic, a
celui care conştientizează cât de uşoară devine existenţa atunci când profitul din orice
activitate este maxim.
Prosperitatea la români nu a fost niciodată obiectiv existenţial, ea a apărut şi a
dispărut în funcţie de regimul politic. Pentru români prosperitatea este definită de
occident în plan internaţional şi de cei care au înşelat statul, pe plan intern.
Lupta pentru resurse nu este caracteristică românilor, ei au luptat să le
protejeze pe cele pe care solul şi subsolul le oferă. Românii vând ieftin şi cumpără
scump, nu cunosc preţul real şi sunt prea mândri pentru a se consulta cu alţii.
Dezinteresul pentru prosperitate în acţiunea globalizată, pentru acces la resurse,
sunt date de lipsa politicilor şi strategiilor necesare pentru a fi acceptaţi la masa
negocierilor. În acest sens este relevant faptul că România nu are câştiguri materiale
semnificative, deşi s-a alăturat coaliţiilor statelor participante cu forţe atât în
Afghanistan cât şi în Irak.
Simţul prosperităţii se cultivă, nu se moşteneşte, iar în acest sens primul
exemplu trebuie să fie dat de educaţia individului pentru bună stare şi fără a nega
nevoia de „comoară în ceruri”.
A trăi bine, a trăi civilizat nu este condamnabil ci de dorit. A avea
infrastructură, a avea un nivel decent de muncă şi de odihnă, a beneficia de
dezvoltarea tehnologică trebuie să devină ţel în viaţa omului dar şi cea a statului.
244