Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

în faţa ameninţărilor curente şi a celor viitoare. Realizarea obiectivului menţionat
impune câştigarea abilităţii şi flexibilităţii de a proiecta rapid forţele şi apoi de a le
susţine în orice teatru de operaţii unde trebuie să fie în măsură să acţioneze în întregul
spectru de conflicte şi misiuni: conflicte de mică intensitate; operaţii de răspuns la
criză; acţiuni de asistenţă umanitară; operaţii de tip Articol V şi Non-Articol V.
Aceasta este de fapt esenţa transformării: trecerea de la o „armată de apărare” la o
„armată de stabilitate”, cu accent pe maximizarea eficienţei forţelor şi dobândirea
capabilităţii de a prevedea evoluţia mediului strategic şi, implicit, de a găsi, în timpul
oportun, calea de adaptare la acesta.
Există o serie de raţiuni care impun abordarea cu prioritate a transformării
Armatei României, printre care: schimbări esenţiale în tipologia războaielor;
necesitatea adaptării concepţiei de ducere a operaţiilor şi a capabilităţilor Armatei la
noile riscuri şi ameninţări; adaptarea structurii de forţe la exigenţele noilor tehnologii;
necesitatea existenţei unui timp suficient pentru implementarea schimbărilor/
transformărilor. Desigur, Armata României se va transforma gradual, în măsură să
acopere toate domeniile şi să dobândească întreaga gamă de capabilităţi de care
NATO şi UE au nevoie, corespunzător acţiunii întrunite şi efortului multinaţional, în
concordanţă cu filozofia conceptului „Războiului bazat pe reţea”.
Forţele militare trebuie să fie pregătite diferenţiat şi diversificat, pe baza
doctrinelor de luptă moderne, pentru o gamă largă de misiuni clasice şi
neconvenţionale, orientate spre obiective, corespunzător noilor modalităţi de ducere a
războiului, în rândul cărora misiunile antiteroriste, contra-proliferare, contrainsurgenţă
şi de reconstrucţie post-conflict vor avea o pondere însemnată. Vor fi
dezvoltate capacităţi adecvate de intervenţie umanitară şi stabilizare, de sprijinire a
autorităţilor publice în cazul unor urgenţe civile generate de factori geo-fizici, meteoclimatici
sau de altă natură, precum şi pentru misiuni de securitate publică, în
conformitate cu prevederile constituţionale, ale legilor ţării şi obligaţiilor asumate în
cadrul organizaţiilor de securitate la care România este parte. O atenţie deosebită va
fi acordată transformărilor în domeniul planificării apărării, în care scop se va finaliza
procesul de armonizare a procedurilor naţionale de planificare cu procedurile
standard care funcţionează în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Uniunii Europene şi
parteneriatelor strategice. În acest context, va fi perfecţionat procesul de planificare a
forţei, vor fi adoptate noi principii şi concepte operaţionale şi va fi elaborată o nouă
strategie militară.
Transformarea apărării nu reprezintă un scop în sine, ci răspunsul adecvat la
evoluţia mediului de securitate, la transformarea NATO , a UE şi la angajamentele pe
care România şi le-a asumat pe plan internaţional.
România trebuie să dezvolte cu prioritate programe prin care vor fi sporite
capabilităţile naţionale şi regionale de monitorizare, intervenţie rapidă pentru
prevenirea şi contracararea riscurilor provenite din spaţiul maritim. De asemenea, vor
fi susţinute iniţiativele prin care va fi crescută capacitatea regională de răspuns la
crize şi de contracarare a proliferării, precum şi cele prin care va fi îmbunătăţit cadrul
legislativ pentru sporirea încrederii la nivel regional.
286