Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

securitatea economică, în calitatea sa de dimensiune a securităţii internaţionale şi
statale, precum şi de resursă a securităţii umane.
2.2. Urmările crizei economice mondiale
În 2007 – izbucnea criza financiară şi economică globală. Inevitabil, criza a
avut efecte defavorabile asupra creşterii economice globale, a avut consecinţe
politice, strategice şi sociale. Pe fundalul globalizării, criza s-a extins din Statele
Unite ale Americii în Europa Occidentală şi apoi, vertiginos, în restul lumii, în
funcţie de expunerea avută de ţara respectivă pe piaţa americană. Sume uriaşe au fost
investite de către guvernanţii din Europa Occidentală în structurile financiare interne.
În ţări precum Germania, Franţa, Anglia, producţia industrială a scăzut cu 20 – 25 %.
Încercând să prevină falimentarea masivă şi consecinţele drastice ale crizei,
liderii politici din multe tari, şi-au fixat ca obiectiv prioritar prevenirea prăbuşirii
sistemului financiar internaţional. Europa, confruntată cu recesiunea economică, a
investit sume uriaşe în structurile financiare interne. A scăzut producţia, a crescut
şomajul şi lipsa de neîncredere a consumatorilor, nesiguranţa cetăţenilor.
Cel mai bine se pare că a rezistat China – cu rezerve valutare uriaşe, surplus
comercial, cu o capacitate de stimulare a produsului intern. În 2008, balanţa
comercială externă a Chinei a rămas pozitivă.
Rusia a trecut şi ea printr-o perioadă foarte grea. Putin a decis să combată
criza, spun specialiştii, prin controlul informaţiilor şi prin represiuni politice.
Pe durata crizelor financiare internaţionale scad cerinţele pentru resursele
naturale, servicii şi produse, determinând efecte negative pentru ţările cu economii
bazate pe export.
Se vorbeşte despre o reluare a crizei financiare care s-a produs în anii 1929 –
1933. Este considerată astfel ca urmare a faptului că şi acum au fost depistaţi o serie
de factori premergători identici celor de acum 80 de ani, ca urmare a faptului că a
cuprins mai multe sectoare din economie.
Expansiunea creditului ipotecar, încurajat de micşorarea repetată a politicii
dobânzii de FED, de modificarea legislaţiei bancare, reprezintă, în viziunea
specialiştilor sursa crizei actuale.
Din păcate, ştiinţele economice nu pot oferi explicaţii totale pentru ceea ce se
întâmplă, predicţii sigure pentru evenimente importante sau soluţii valide.
Declanşarea şi evoluţia critei actuale nu au fost anticipate de specialiştii în economie.
Cu toate eforturile, vitalitatea pieţelor de capital va fi cu greu recuperată.
Criza datoriilor suverane – relaţiile dintre state/guverne şi creditorii lor - a
apărut odată cu criza provocată de începutul prăbuşirii economiei. Soluţiile de
urgenţă s-au concretizat în tratamentul devenit standard: pierderile uriaşe din pasivul
băncilor private au fost transferate în pasivul aceloraşi bănci, cumpărate însă de stat.
Soluţia devine credibilă pentru ţările puternice, care pot tipări hârtie monetară pe care
nici o bancă, nici o tranzacţie cu mărfuri ori monedă nu o ocolesc. Dar devine lipsită
de substanţă în ţări ca Grecia – problema datoriilor devine europeană, apoi globală.
În ultimii ani austeritatea a încercat să îngrădească răspândirea crizei datoriilor
şi să nu adâncească situaţia internaţională. Dar economiile reale au fost distruse –
178