Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

ecunoaştere, de supraveghere şi cercetare şi 3.150 ieşiri de aviaţie în misiuni de atac
la sol şi bombardament, lansând un total de 6.500 tone de muniţie. Până la data de 07
decembrie 2001, s-au lovit şi distrus trei sferturi din obiectivele planificate la
începutul campaniei.
Atunci când NATO prelua sarcina coordonării Forţei Internaţionale de
Asistenţă de Securitate (ISAF) din Afganistan în vara anului 2003, Alianţa îşi asuma
un angajament politic pe termen lung pentru sprijinirea guvernului şi a poporului
afgan. În acelaşi timp, angajamentul NATO reprezenta un indiciu clar al modului în
care Alianţa se adapta la cerinţele securităţii secolului XXI – o Alianţă pregătită şi
dornică să contribuie la lupta împotriva terorismului şi la eforturile mai ample ale
comunităţii internaţionale vizând asigurarea securităţii în zonele aflate în afara
spaţiului euroatlantic.
Spre deosebire de alte misiuni ale NATO, de aproape trei ani, misiunea din
Afganistan prezintă în continuare provocări deosebite pentru Alianţă. Prin
intermediul ISAF, NATO îndeplineşte un rol cheie de asigurare a asistenţei în
domeniul securităţii şi realizează o revoluţie conceptuală. În îndeplinirea principalei
sale misiuni, cea de a asigura asistenţă autorităţilor afgane, Alianţa şi-a asumat noi şi
complexe sarcini de stabilizare într-un mediu de departe mai solicitant decât cel al
altor operaţii conduse de NATO. De aceea, din multe puncte de vedere, Afganistanul
a devenit un caz-test pentru transformarea NATO. ISAF şi NATO sunt supuse în
fiecare zi unor teste care vizează, începând de la capacitatea lor de acţiona în zone
îndepărtate şi deseori periculoase, până la posibilitatea de a genera forţele necesare
pentru îndeplinirea cerinţelor militare ale unei misiuni care se desfăşoară la o mare
distanţă. Asigurarea succesului continuu al acestei misiuni este în egală măsură
importantă pentru NATO şi Afganistan.
Îmbunătăţirea şi aplicarea pe scară largă a conceptului „Războiului Bazat pe
Reţea” (Network Centric Warfare) fundamentat şi îmbunătăţit în urma lecţiilor
învăţate din războiul din Golf (1990-1991- Operaţiunea ,,Desert Storm”) şi din
campania din Kosovo, (1999- Operaţiunea ,,Allied Forces”) este un concept aplicat în
timpul acestei operaţii. Principiul general care stă la baza acestui concept este cel al
interconectivităţii dintre echipamentele de cercetare şi comunicaţii instalate pe
diferite platforme, cum ar fi: sateliţi, avioane fără pilot, avioane de vânătoarebombardament,
bombardiere strategice sau ,,pe oameni”, respectiv, echipe de
cercetare în adâncimea dispozitivului inamicului.
Acest transfer neîngrădit al informaţiilor de la o platformă la alta (realizat
inclusiv prin mijloace de cercetare spaţială), s-a dovedit a fi extrem de util, mai ales
în lovirea ţintelor de oportunitate, cum ar fi trupe şi tehnică în mişcare, convoaie ale
liderilor Al-Qaeda şi talibani aflate în deplasare. A fost reconsiderat rolul aviaţiei de
bombardament strategic, majoritatea misiunilor executate de către aceasta fiind de
nivel tactic. Avionul fără pilot RQ-1 ,,Predator”, echipat cu rachete antiblindate
dirijate prin laser de tipul ,,Hellfire”, a fost întrebuinţat în premieră în acţiuni de luptă
pentru lovirea unor ţinte terestre, sistemul fiind comandat de la mare distanţă.
Prin operaţia Enduring Freedom, SUA şi aliaţii săi şi-au îndeplinit cele mai
multe dintre scopurile stabilite şi urmărite în Afganistan. Operaţia a pus în evidenţă
337