Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

• amprenta pusă asupra noilor conflicte militare de decalajele imense
existente între civilizaţia high-tech şi TIC (tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor),
comparativ cu civilizaţiile tradiţionale, diversificate, cu obiceiuri şi valori ancestrale;
• efectul tehnologic dat de diferenţele tehnologice;
• intensitate variabilă a acţiunilor de protecţie a comunicaţiilor şi război
electronic, acţiuni de dominare/control absolut sau monitorizare secvenţială a
spectrului informaţional, configurat în funcţie de aria de responsabilitate a operaţiilor
de coaliţie contemporane;
• disimetria şi asimetria;
• omniprezenţa binomului acţiune – reacţie şi apariţia unui nou tip de binom
terorism – antiterorism, precum şi modul în care societatea informaţională previne,
clarifică şi nuanţează aceste acţiuni;
• prevenţia şi caracterul primitiv sau represiv;
• caracterul în mozaic şi imprevizibilitatea.
Produsele informaţionale generate şi/sau transferate de SCU trebuie să
îndeplinească, conform nevoilor de comandă şi control ale teatrului de operaţii,
cerinţe specifice de integritate şi confidenţialitate, care sunt implementate şi
reprezentate la nivelul coaliţiei în funcţie de politicile de securitate agreate la nivelul
teatrului de operaţii.
Provocările la adresa SCU provenite din spaţiul cibernetic modern sunt
reprezentate ca reacţii adverse, pe perioada derulării conflictelor militare actuale
desfăşurate în Irak şi Afganistan, la capabilităţile mediului informaţional
contemporan, datorită dezvoltărilor de tehnologie de înalt nivel şi a TIC asimilate,
fapt pentru care acestea pot fi materializate prin următoarele capacităţi esenţiale 2 :
• capacitatea de a realiza şi folosi reţele reale şi virtuale, precum şi modalitatea
de echipare a acestora cu sisteme de comandă şi control dotate cu aplicaţii hardware
şi software specifice;
• capacitatea de a configura baze de date informaţionale;
• abilitatea de a dispune în timp oportun organizarea unor forţe rapide şi
flexibile, îndeosebi expediţionare, interoperabile, care dispun în timp real de servicii
oportune şi eficiente de comunicaţii şi informatice;
• capacitatea de a organiza şi integra sisteme şi echipamente diferite;
• capacitatea de proiecţie şi reconfigurare dinamică a forţelor şi mijloacelor de
comunicaţii şi informatice;
• asigurarea capacităţii logistice în reţea.
Mediul informaţional contemporan reiterează nevoia, permanent crescândă, de
comunicare, plecând de la nivel individual până la necesitatea de comunicare la nivel
strategic. Informaţia transferată de la emiţător către receptor şi modul în care aceasta
polarizează atenţia celor cărora li se adresează, trebuie să demonstreze eficienţă şi
utilitate. Complementar valenţelor transmiţătorului apare şi modul prin care
infrastructura tehnică precum şi echipamentele şi mijloacele de suport, pot asigura
oportun şi în volum complet transmiterea semnalului util. În acest sens,
2
T. FRUNZETI, M. MUREŞAN, Gh. VĂDUVA, op. cit., pp.37-38.
341