Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

şomajului, respectiv cu puţine oportunităţi de angajare. Europenii din ţările bogate ar
urma capacităţile de producţie din ţările sărace, dacă ar fi posibil.
Mijloacele de producţie/firmele au părăsit pieţele europene şi s-au deplasat
către Asia nu doar pentru că toate costurile care compun costul de producţie,
respectiv preţul final al produsului, cu implicaţii asupra profitului firmelor, sunt mai
mici în spaţiul Asiatic iar mâna de lucru este foarte ieftină, abundentă şi pregătită
relativ bine. Dar politicile sociale de la nivelul Uniunii Europene, care au impus o
serie de restricţii privind salariul minim garanta, asigurări sociale, taxe mari, au dus la
limitarea libertăţii economice, respectiv la intrarea în ciclul / cercul vicios care nu
poate aduce, conform teoriei, dezvoltare şi creştere economică.
Europenii – urmaşii popoarelor migratoare originare în majoritate din spaţiul
asiatic – sunt pregătiţi, peste milenii – să se întoarcă către Asia, urmând aceleaşi
stimulente: dacă pe vremea marilor migraţii, triburile căutau pământuri pentru a le
lucra şi păşuni pentru animale, pentru câştigarea traiului zilnic, în zilele noastre
oamenii (europenii) caută pieţe unde să folosească tehnologiile de producţie moderne
şi locuri de muncă pentru câştigarea traiului zilnic. Veniţi din Asia pentru o viaţă mai
bună, conform standardelor de atunci, populaţiile timpului prezent s-ar întoarce în
Asia, pentru o viaţă mai bună, conform standardelor de acum.
În acelaşi timp, este important să analizăm ce se întâmplă cu forţa de muncă
care beneficiază de libertate de circulaţie, stabilire, conform normelor Uniunii
Europene. Nu toate statele Uniunii Europene sunt la acelaşi nivel al dezvoltării
economice, o parte dintre ele sunt statele importante, puternice, dezvoltate, ale
Europei, celelalte sunt state mai sărace, mai slabe, mai puţin importante (mai ales
dintre cele care au aderat la Uniunea Europeană în ultimele valuri de aderare, 2004-
2007, între care şi România). Trebuie să remarcăm că aderarea la Uniunea Europeană
nu înseamnă altceva de fapt decât acceptarea unor limitări, restricţii impuse
sistemului economic şi politic, pentru (euro)conformarea la normele comunitare,
obligaţii suplimentare pe care şi le iau statele premergător dar mai ales ulterior
aderării, inclusiv renunţarea la politicile liberale economice, utilizarea monedei
pentru a-şi balansa, ajusta eventualele dezechilibre. O serie din măsurile luate de
către stat au ca efect chiar închiderea unor companii, respectiv intrarea lucrătorilor în
şomaj şi creşterea interesului pentru migraţie.
În urma migraţiei – rezultat al libertăţii de alegere a locului de muncă pentru
lucrători pe piaţa europeană, resursele pentru dezvoltare se transferă către statul de
destinaţie al migraţiei. Astfel resursele pentru dezvoltare – resursa umană, capitalul,
bunurile – sunt absorbite de către statele puternice, care sunt state de destinaţie a
fluxurilor de migraţie, în dauna statelor de origine (state dominate). Efectul acestui
transfer de resurse este o în principal o hemoragie a resurselor umane (creiere), care
poate duce până la punerea în discuţiei a păstrării identităţii naţiunilor. Muncitorii
pleacă unde găsesc locuri de muncă, se stabilesc acolo, depunând eforturi pentru
integrarea în noua piaţă, noua patrie, în timp ce rupe legăturile cu ţara de origine.
Statele mari manifestă o viziune de natură colonială, acaparând nu doar resurse
materiale, dar şi resursele umane. Spaţiile dominate ca efect al libertăţii (statele mici,
slabe) devin deşert din punct de vedere al dezvoltării. Nu este vorba doar de câştigul
385