Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Constructivismul nu respinge toate asumpţiile teoretice ale paradigmelor
rivale. De pildă, nu respinge ideea existenţei anarhiei, dar contestă impactul ei asupra
comportamentului statelor. Ceea ce critică însă la realişti şi liberali este accentul lor
pe factorii materiali, cum ar fi puterea sau comerţul, constructiviştii subliniind în
schimb impactul ideilor 63 . În loc sa accentueze rolul statului de maximizator al
interesului, urmărind în primul rând supravieţuirea, constructivismul subliniază că
interesul şi identitatea statului sunt un produs maleabil al proceselor istorice,
manifestări ale discursurilor dominante reflectând credinţele şi normele de
comportament acceptate la nivel social 64 . În dezbaterea sa cu realismul neoclasic
reprezentat de Mearsheimer 65 , Wendt nu respinge asumpţiile realiste, dar susţine ca
este necesar să analizăm relaţiile sociale, nu numai capabilităţile materiale 66 . Mai
mult, respingând unele dintre acuzaţiile lui Mearsheimer, Wendt apreciază că
propriul său curent este, ca şi neorealismul, un curent structuralist. Însă, în vreme ce
neorealiştii cred că „structura” este formată dintr-o distribuţie de capabilităţi
materiale, Alexander Wendt accentuează rolul „structurilor sociale”. Acest concept
nu îi apartine nici lui şi nici constructiviştilor, situându-se în centrul dezbaterii
structura-agent din anii ’80 (cunoscută şi sub denumirea de a 3-a dezbatere, realismglobalism)
67 . „Structurile sociale” sunt definite însă altfel de constructivişti prin
„înţelegeri, aşteptări sau cunoaştere împărtăşite”. 68 Ele nu sunt doar abstracte sau
teoretice, ci sunt cuprinse în practica politică a statelor 69 .
O altă explicaţie decât cea clasică: „O dilema de securitate (...) este o structura
socială compusă din înţelegeri intersubiective în care statele sunt atât de
neîncrezătoare (unele în celelalte, n.tr.) încât fac cele mai sumbre asumpţii în legătură
cu intenţiile altora şi ca rezultat îşi definesc interesele în termeni de auto-ajutor” 70 .
Similar, o „comunitate de securitate” (Wendt abordează de dată aceasta un subiect
favorit al scolii liberale) reprezintă o altă structură socială, „una compusă din
cunoaştere împărtăşită, în care statele au încredere unele în altele că pot rezolva
disputele fără (a recurge la, n. tr.) război” 71 .
Un alt element important adus în discuţie de Alexander Wendt şi
constructivişti se referă la problema anarhiei sistemice, concept central al
63
Stephen M. WALT, International relations: one world, many theories, în Foreign Policy,
Washington, Spring 1998, p. 40.
64
Ibidem, p. 41.
65
Dezbaterea a fost provocată de articolul lui John J. MEARSHEIMER, The False Promise of
International Institutions, apărut în revista International Security (Winter 1994/95, Vol. 19, No. 3),
pp. 5-49. Răspunsul lui Alexander Wendt l-a reprezentat articolul Constructing International
Politics, apărut tot în International Security (Summer 1995, Vol. 21, nr. 1), pp. 71-81.
66
Michael E. BROWN et al. (ed.), op. cit., p. xxx.
67
Alexander Wendt s-a implicat în această dezbatere (vezi Alexander WENDT, The Agent-
Structure Problem in International Relations Theory, International Organization, vol. 41, nr. 3,
summer 1987, pp. 335-370).
68
Alexander WENDT, Constructing International Politics, International Security, vol. 20, nr. 1,
summer 1995, pp. 71-81.
69
Michael E. BROWN et al. (ed.), op. cit., p. 418.
70
Alexander WENDT, Constructing International Politics, loc. cit.
71 Ibidem.
34