Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

misiuni la toate nivelurile (tactic, operativ şi strategic); protejarea sistemelor şi
informaţiilor prin implementarea conceptelor de securitate informaţională, inclusiv de
apărare cibernetică; planificarea şi execuţia misiunilor care necesită cooperarea cu
structuri din cadrul Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi
cu cele civile, în situaţii de criză sau calamităţi naturale.
Principiile care stau la baza acţiunilor din cadrul programelor de implementare a
capabilităţilor CIS/C4ISR constau în: asigurarea interoperabilităţii sistemelor vizând
interconectarea facilă şi controlată a acestora, transferul de informaţii şi servicii între
componente şi cele similare din alte sisteme; asigurarea compatibilităţii tehnice şi
funcţionale a subsistemelor componente, precum şi a sistemelor, în ansamblu, cu mediul
în care lucrează; realizarea şi dotarea echipamentelor tehnice şi a produselor software cu
module comune care asigură bazele compatibilităţii din fazele de proiectare şi de realizare
a sistemelor; asigurarea flexibilităţii sistemelor prin standardizare şi prin utilizarea
componentelor hardware şi software şi a subsistemelor fixe şi mobile; asigurarea unei
fiabilităţi ridicate prin utilizarea unor echipamente cu rate de defectare mici, corecţia
erorilor, standardizarea echipamentelor şi a procedurilor de lucru, implementarea unor
programe de mentenanţă viabile; pregătirea personalului şi folosirea procedeelor şi a
echipamentelor specializate care să asigure un grad ridicat de securitate informaţională;
stabilirea şi aplicarea măsurilor de asigurare şi de protecţie electronică şi fizică.
Armata română dispune de o reţea militară naţională de comunicaţii care
cuprinde atât o infrastructură fixă, cât şi capabilităţi dislocabile pe teritoriul naţional
sau în teatrele de operaţii, sisteme de comunicaţii satelitare şi sisteme de
radiocomunicaţii monocanal. Aplicaţiile şi serviciile informatice asigurate în reţelele
existente furnizează un minimum de servicii necesare nu doar activităţilor curente, ci
şi conducerii exerciţiilor şi misiunilor din teatrele de operaţii.
Nevoia de pregătire şi dislocare foarte rapidă, cerinţele stricte de
interoperabilitate cu partenerii şi cooperare cu organizaţiile internaţionale din zonele
de responsabilitate, în condiţiile diversificării ameninţărilor directe şi indirecte,
reprezintă provocări deosebite pentru sistemele de comunicaţii şi informatică, rolul
acestora fiind acela de a facilita la un nivel maxim posibil integrarea tuturor actorilor
acţiunilor militare, asigurând, în acelaşi timp, capabilităţile tip C4ISR necesare
comenzii şi controlului, planificării şi ducerii acţiunilor de luptă.
La nivel internaţional, acestor provocări li s-a răspuns cu un concept nou,
revoluţionar, cunoscut sub denumiri diferite, precum Network Centric Warfare –
NCW, Network Enabled Capabilities – NEC, în funcţie de ţara sau organizaţia care a
dezvoltat sau implementat conceptul, traduse în mediul militar şi ştiinţific românesc
prin echivalentul război bazat pe reţea – RBR.
La nivel strategic, sistemul de informaţii se impune a fi integrat sub
coordonarea structurii de informaţii militare care asigură o direcţionare şi o
conducere unitară a eforturilor de culegere, stabilirea nevoilor de informaţii strategice
şi centralizarea acestora la toate structurile de cercetare ale Armatei, precizarea
misiunilor de cercetare şi repartiţia acestora, conducerea activităţii de cercetare a
structurilor subordonate nemijlocit, astfel încât centralizarea, prelucrarea şi
exploatarea informaţiilor să se realizeze într-un sistem informaţional unic. Acest
119