Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

acţionau pe teritoriile celor două blocuri, care în realitate reprezentau indicatorii
existenţei unor strategii de cunoaştere a adversarului pentru a-l putea învinge într-o
eventuală confruntare, nu pentru a pune bazele unei eventuale cooperări.
În perioada Războiului Rece s-a inoculat oamenilor, printr-o propagandă
sofisticată, sentimentul fricii, o frică permanentă ce producea insecuritatea care
asigura libertate de acţiune guvernelor şi dădea legitimitate măsurilor extreme cum a
fost începerea unor războaie.
În perioada de timp în care a avut loc Războiului Rece a fost evidentă
competiţia pentru înarmare, alimentată de ambiţia fiecăreia dintre cele două
superputeri de a deţine cele mai bune şi cele mai performante arme. Această
competiţie a fost extrem de costisitoare pentru ambele puteri dar în special pentru
economia URSS a cărei filozofie de economie planificată şi centralizată s-a dovedit a
fi ineficientă, deoarece cheltuielile uriaşe solicitate de complexul militaro-industrial
au condus-o către un deficit bugetar foarte mare.
Terminarea Războiului Rece a determinat apariţia unui sistem internaţional în
care raporturile, principiile, ierarhizarea şi relaţiile dintre noii actori statali au
cunoscut o transformare importantă. Atenţia de la conceptul de securitate colectivă
promovat de cele două alianţe politico-militare (Tratatul de la Varşovia şi Alianţa
Nord-Atlantică), a început să fie deturnată spre securitatea internaţională şi regională.
Indiferent dacă a avut în intenţie sau nu, căderea URSS a modificat arhitectura de
securitate europeană şi internaţională.
Existenţa unei mase critice de armament nuclear şi chimic pentru care nu s-au
mai găsit fonduri pentru conservare şi păstrare în deplină securitate şi care, în unele
cazuri, a scăpat de sub controlul statelor, reforma în armatele statelor foste comuniste,
reducerea numărului şi cantităţilor de armament şi muniţie convenţională au fost
problemele de importanţă majoră după 1990.
Încheierea Războiului Rece nu a răspuns afirmativ la toate aşteptările
oamenilor, deoarece aceasta nu a însemnat instaurarea păcii internaţionale, nu a pus
capăt confruntărilor, violenţelor şi ameninţărilor, ci a fost doar începutul unei noi
etape a vieţii internaţionale neocolite de frământări serioase. Unele dintre noile
entităţi statale şi nestatale care s-au creat, uneori lipsite de legitimitate, au fost după
caz fie promotoarele unor acţiuni teroriste, fie victimele terorismului. După 1990, mai
mult ca oricând, s-au înmulţit conflictele generate de separatism, de secesionism, de
revendicări etnice şi conflicte religioase care au avut în primul rând ca efect
fărâmiţarea statelor şi în al doilea rând dezvoltarea fără precedent a fenomenului
terorist.
Pentru satisfacerea tuturor acestor necesităţi a apărut la nivel internaţional un
nou domeniu al diplomaţiei care a fost denumit diplomaţia apărării.
223