Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

geoguvernării în problemele militare şi de securitate. Această ultimă dimensiune
reprezintă expresia abordării realismului politic, potrivit căreia politica externă a unui
stat este bazată pe putere, iar echilibrul de putere este privit ca mecanism de asigurare
a ordinii mondiale.
Dimensiunea socială a globalizării se răsfrânge nemijlocit asupra individului -
membru al unei colectivităţi prin promovarea la nivel internaţional a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului şi garantarea lor, a democraţiei, a valorilor
umane, a protecţiei sociale a categoriilor defavorizate, precum şi prin schimbul de
resurse educaţionale. Suplimentar, se constată că „globalizarea oferă un grad de
libertate individual pe care nici un stat nu-l poate asigura” 4 .
În context, constatăm că o formă de manifestare a globalizării social-juridice
este reprezentată chiar de dreptul internaţional public, pe palierul actelor juridice
încheiate între mai mult de două entităţi care au calitatea de subiect de drept
internaţional public.
Din nefericire, chiar în debutul secolului al XXI-lea se poate afirma că pe
mapamond există decalaje incredibil de mari în ceea ce priveşte gradul de civilizaţie
atins de indivizi, distanţare în timp care îi plasează pe unii dintre aceştia, în raport cu
ceilalţi, în plină epocă premergătoare formării unităţilor statale.
Dimensiunea culturală a globalizării se manifestă prin acţiuni culturale amplu
popularizate, sub egida unor importanţi actori internaţionali de genul United Nations
Educational, Scientific and Cultural Organization – UNESCO şi UE, realizându-se
astfel circulaţia valorilor culturale naţionale pe plan mondial, acceptarea valorilor
globale comune şi edificarea unui sistem comun de valori. Dimensiunea culturală a
globalizării nu se poate realiza decât prin acceptarea şi îmbrăţişarea unităţii în
diversitate. În caz contrar, dacă statele şi culturile lor se resping reciproc şi nu
interferează se poate ajunge relativ uşor la discriminare, calea fiind deschisă astfel
spre conflict.
2. Factori care amplifică sau încetinesc globalizarea
Printre factorii care frânează globalizarea putem aminti: lupta mondială pentru
resursele naturale exploatabile necesare economiilor naţionale şi pentru pieţele de
desfacere – expresie a interesului statal primordial; decalajele economice greu de
recuperat; divergenţele istorice între state; exprimarea exacerbată a identităţii
culturale şi naţionale, precum şi a suveranităţii statelor; teama de reacţiile în lanţ
provocate de globalizare; anumite tendinţe de regionalizare.
Lupta globală pentru resursele naturale şi pieţele de desfacere a devenit o
competiţie acerbă continuă a cărei intensitate aduce aminte de un război, un rezultat
previzibil al manifestării regulilor economice, în care subiecţii de drept internaţional
public şi privat (state, organizaţii internaţionale, companii naţionale ori mari
corporaţii transnaţionale) încearcă să dobândească cât mai ieftin şi cu cât mai puţine
condiţii, unii de la alţii, materii prime sau diverse alte resurse necesare dezvoltării
4
Teodor FRUNZETI, Geostrategie, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei,
2009, p. 122.
257