Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

ostilă au prejudiciat poporul român de tezaurul naţional (azi obiect al recomandărilor
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fără ecou în Federaţia Rusă).
Cel de al doilea război mondial a adus pierderi teritoriale, solicitări enorme
pentru despăgubiri de război, alipirea blocul comunist (distrugerea elitei şi economiei
româneşti) cu acordul foştilor noştri aliaţi din vest.
Suferinţa României în opinia mea, în urma celor două războaie mondiale nu
este doar materială ci una de imagine în memoria colectivă, de impredictibilitate în
relaţia cu aliaţii şi de tendinţă în schimbarea taberei în funcţie de anumite conjuncturi
– împreună la victorie şi singuri la înfrângere.
Germania şi poporul german, indiferent de regim s-a bazat pe România şi pe
români, dar au primit dovada neîncrederii, Rusia şi poporul rus care de foarte multe
ori au fost priviţi ca buni prieteni, (deşi avem o teamă viscerală faţă de acţiunile lor)
pornesc, de fiecare dată, de la premisa că vom trăda aliaţii (alţii decât ei) şi ne vom
alătura lor oricât de negativ ar fi rezultatul.
Alianţele postbelice, fie tratatul de la Varşovia (impus în blocul comunist) în
care România şi-a stabilit un anumit grad de independenţă (interesant faptul că
aceasta este în mentalul nostru şi al conducătorilor) precum şi dorinţa finalizată de
accedere la NATO sunt dovezi al analizelor făcute sub imperiul realităţilor istorice
trecute, teama de a nu fi singuri, teama de revirimentul Rusiei (iată că aceasta se
produce!) precum şi dorinţa de a aparţine, cel puţin în alianţa, occidentului.
Dorinţa a fost mai presus de calcul costurilor de predictibilitate a viitorului, de
alternative strategice, dar şi de posibile alianţe, înţelegeri cu ţările vecine (bazate pe
relaţiile istorice - spre exemplu aderarea pentru început la grupul de la Visegrad
alături de mai vechiul aliat - Polonia).
Mai mult decât atât tendinţa generală de a face parte din orice tip de structură
ce apare la orizont fără a analiza atât beneficiile cât şi eforturile fac, în opinia mea,
România puţin credibilă în analize de oportunitate dar şi în procesul de negociere al
securităţii.
3. Perspectiva psihologică
A doua perspectivă în domeniul securităţii se referă la analiza
comportamentului uman şi reflectarea acestuia în predictibilitatea securităţi naţionale.
Poporul Român poate fi definit (fără lipsă de modestie) un neam eroic atunci
când istoria îl provoacă la apărare, este un neam unit atunci când nevoia îi
demonstrează că singur individul nu reprezintă nimic şi este greu determinat spre
efort fizic atunci când prin sprinteneala minţi găseşte soluţii facile.
Maslow 5 susţine că un individ are cinci trebuinţe şi anume: fiziologice, de
securitate de apartenenţă, de stimă şi de actualizare.
Trecerea în revistă a trebuinţelor fiziologice de hrană, locuinţă, activitate şi
odihnă ne îndeamnă să afirmăm că românii nu sunt un popor prea pretenţios. În
istorie, a demonstrat că şi-a apărat ,,sărăcia şi nevoile”. Evoluţia socio-economică a
5
Psiholog umanist american, cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei
nevoilor umane.
240