Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Stabilirea cadrului general de implementare reprezintă reperul declanşator în
realizarea protecţiei. Se impun a fi analizate elemente de fundamentare a
infrastructurii critice în atenţie: denumirea facilităţii şi cărei tipologii îi aparţine;
scopul şi obiectul de activitate (funcţii); beneficiarul facilităţii; evaluarea cerinţelor
de securizare (pe o scală de la 0 la 5, sau de la 0 la 10, după caz); elemente tipodimensionale,
caracteristici tehnice şi funcţionale;
încadrarea generală cu personal, precum şi structura socio-profesională a
personalului angajat; relaţionarea facilităţii pe verticală şi orizontală, în plan local,
naţional şi european (global); alte date.
Evaluarea factorilor distructivi se execută în scopul identificării prezenţei sau
acţiunii viitoare a factorilor de ameninţare asupra facilităţii, modelarea acţiunii şi
estimarea efectelor produse. In mod evident, este una dintre cele mai importante
secvenţe, rezultatele analizei constituind fundamentul măsurilor de protecţie adoptate
la infrastructura avută în vedere.
In cadrul evaluării ameninţării vor trebui să fie analizate: existenţa şi natura
factorilor distructivi (definirea factorilor, mod de existenţă şi frecvenţa de
manifestare, amploarea efectelor generate în mod curent, zonarea acţiunii acestora şi
a calendarului posibil de manifestare); modul de interacţiune al factorilor de risc cu
infrastructura selectată (efecte produse, funcţii ale facilităţii afectate, amploarea
impactului produs); estimarea acţiunilor viitoare a factorilor distructivi la adresa
infrastructurii vizate; momente sau posibilităţi de cumulare/amplificare a efectelor la
adresa infrastructurii vizate.
Concluziile obţinute din analiza ameninţării vor fi materializate sub forma unor
recomandări adresate factorilor implicaţi în securizarea facilităţii.
Stabilirea cerinţelor securizării se referă la identificarea parametrilor şi a
nivelurilor de protecţie estimate a fi atinse în asigurarea securizării. Astfel, caietul de
sarcini va defini cerinţele de atins în securizarea infrastructurii, pe componente ale
acesteia (protecţia fizică, protecţia industrială, sprijinul cu informaţii, intervenţia etc).
Identificarea cadrului de funcţionare va fi direcţionat pe stabilirea elementelor
de principiu privind modul de constituire, funcţionare a infrastructurii în atenţie. In
afara elementelor enunţate, vor fi identificate regulile de organizare internă, ierarhia
de comandă/control, relaţionarea cu structuri similare.
Fundamentarea proiectului de protecţie se realizează printr-un document
distinct, integrator, ce are punctul de plecare în reperele furnizate de contextul de
implementare, cadrul de funcţionare a infrastructurii, coroborate cu rezultatele
reieşite din evaluarea ameninţării. Realizarea proiectului va fi în acord cu cerinţele
securizării, procedând la punerea în stare de funcţionare.
In fundamentarea proiectului se va ţine seama de 4 indicatori secvenţiali:
măsuri de securizare statice; măsuri de securizare dinamice; suportul cu informaţii;
colaborarea locală (regională).
În cadrul măsurilor practice de implementare, fiecare indicator va fi definit prin
nivelul de potenţial prevăzut. La rându-i, fiecare nivel trebuie să fie definit cu
exactitate prin cuantificarea valorică a potenţialului. Este important să fie determinate
atent pragurile de trecere de la un nivel inferior la următorul palier valoric. Pentru
83