Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

prin Tratatul de la Amsterdam ca fiind un spaţiu 2 de libertate, securitate şi justiţie.
Conceptul de securitate, deşi este foarte utilizat în prezent, este foarte puţin analizat,
deoarece el antrenează o serie de dificultăţi analitice. În primul rând pentru că el este
un termen dual: securitatea înseamnă nu numai că eşti liber (ai scăpat, te–ai eliberat)
de un pericol, dar sugerează şi faptul de a avea un mijloc, instrument de a evita sau
limita pericolul. Securitatea economică 3 , socială, a locurilor de muncă, de mediu,
energetică sau alimentară, constituie diferite aplicaţii ale conceptului de securitate la
diferite domenii şi nu concepte distincte.
Se susţine faptul că întărirea măsurilor de securitate reduce libertăţile şi
drepturile. Dar totdeauna s-a argumentat şi nu fără îndreptăţire că întărirea măsurilor
de securitate nu se face de dragul securităţii, ci tocmai pentru a putea proteja şi
promova libertatea. Montesquieu este citat ca afirmând faptul că „libertatea este
dreptul de a face ceea ce permit legile”. Dar securitatea în sine înseamnă libertate?
Răspunsul la această întrebare trece prin funcţiile securităţii. Securitatea ne învaţă să
identificăm un pericol (o ameninţare), cum ar fi de exemplu: terorismul, gripa aviară
sau cea porcină, dependenţa energetică, dar şi să definim, în acelaşi timp, mijloacele
necesare pentru a face faţă pericolului apărut.
Securitatea este definită şi prin opoziţie cu insecuritatea, având astfel o
conotaţie negativă când se opune insecurităţii, dar şi un sens pozitiv, când este
considerată un mijloc de a menţine integritatea teritoriului naţional şi a instituţiilor
acceptate. Alţii definesc securitatea în legătură cu ameninţările asupra indivizilor şi
asupra instituţiilor. De asemenea este definită ca o lipsă (absenţă) a ameninţărilor
asupra valorilor fundamentale. Un asemenea punct de vedere este considerat a fi un
punct de vedere obiectiv. O privire subiectivă tratează securitatea ca absenţă a fricii
(lipsa temei, adică nu apare teama) că aceste valori pot fi ameninţate, deci nu există
insecuritate.
Conceptul de securitate este contestat şi în măsura în care el face obiectul
contestării se cunosc mai multe semnificaţii: securitatea naţională presupune
existenţa statului şi capacitatea acestuia de a-şi exercita puterea pe un anumit
teritoriu; securitatea colectivă, bazată pe cooperare interstatală şi interdependenţă
în relaţiile internaţionale; securitate umană, care priveşte satisfacerea nevoilor
primare ale indivizilor şi pune în cauza primordialitatea acordată statului şi
2
Spaţiu – într-un limbaj împrumutat din topologie, spaţiul economic se defineşte prin relaţiile
economice care există între elemente economice (Fr. Perroux). Potrivit lui Perroux, spaţiul
economic se caracterizează prin trei elemente: stabileşte prin plan, programe şi acţiuni (conţinut de
plan sau de spaţiu plan); exprima o putere – este un câmp de forţe (spaţiu ca un câmp de forte); este
un ansamblu omogen (spaţiu ca un ansamblu omogen). Diversele grupuri care constituie acest
spaţiu trebuie să se simtă integrate în acest spaţiu atât în ceea ce priveşte activităţile, cât şi oamenii
(limbă, rasă, etc.). Prin aceste trei caracteristici, spaţiul economic este un ansamblu coerent de
funcţii economice pe un teritoriu. Noţiunea de spaţiu economic se poate aplica unei întreprinderi,
unui oraş sau unei naţiuni şi unui spaţiu integrat plurinaţional. Spaţiul economic naţional nu
coincide în mod necesar cu teritoriul naţional juridic.
3
Securitatea economică – menţinerea anumitor nivele ale bunăstării şi puterii, prin acces la resurse,
finanţe şi pieţe. Azi, securitatea şi bunăstarea sunt interconectate. Integrarea urmăreşte bunăstarea şi
dezvoltarea regională. O integrare reuşită solicită o politică economică bine coordonată.
372