Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

treilea străpungea cercurile Pentagonului, iar un al patrulea dispărea de pe cer
deasupra Pennsylvaniei. La lăsarea serii, soarele apunea într-o lume foarte diferită” 9 .
Impactul atacului asupra Statelor Unite ale Americii a fost teribil, iar
consecinţele sale au atins cote planetare, în spaţiu, şi istorice, în timp.
Deşi importante, nu atât pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale au
fost cele care au şocat poporul american şi o lume întreagă, cât faptul că atacul a
arătat că Statele Unite ale Americii – cel mai avansat şi mai puternic stat din lume –
sunt vulnerabile. Iar pentru ca acest mesaj să fie înţeles de toţi – în primul rând de
americani – au fost atacate simboluri ale SUA, adică lucruri de cea mai mare
însemnătate, lucruri cu semnificaţie deosebită pentru toţi americanii şi binecunoscute
de toţi ne-americanii.
În discursul prin care s-a adresat Camerelor reunite şi naţiunii, preşedintele
SUA a menţionat în mod expres intenţia şi efectul atacului: „Naţiunea noastră a fost
avertizată: Nu suntem imuni la un atac” 10 . Şi, într-adevăr atacul a avut rezultatul
scontat, a fost perceput ca o declaraţie de război şi i s-a răspuns ca atare. La 26 de zile
de la atac 11 , Statele Unite ale Americii declanşau „Războiul împotriva terorismului”
sau „Războiul global împotriva terorismului” prin bombardarea Afganistanului
condus de regimul taliban. Astfel a fost numită informal şi popularizată chiar de
preşedintele SUA reacţia promptă, hotărâtă a Statelor Unite la agresiunea din
septembrie 2001, iar această denumire este semnificativă pentru modul cum au
înţeles Statele Unite situaţia şi cum au ales să-i răspundă.
Pornim de la presupunerea rezonabilă că omul a încercat întotdeauna să
folosească cuvintele cele mai adecvate pentru a-şi face cunoscute gândurile, pentru a
a-şi comunica mesajul pe care vrea să-l comunice.
Aşadar, avem trei elemente-cheie care constituie cadrul conceptual analitic al
strategiei Statelor Unite ale Americii după 9/11.
1.1 . Teroarea/Terorismul
Cuvântul folosit cel mai adesea de americani a fost acela de „teroare”, mai
degrabă decât acela de „terorism”: „Război împotriva terorii”. Nu e diferenţă foarte
mare, însă e o nuanţă care merită subliniată. Adică, ceea ce au perceput SUA prin
atacul de la 9/11 a fost teroare şi de la această percepţie, de la acest sentiment teribil a
pornit răspunsul ulterior al Statelor Unite şi tot de aici trebuie începută orice analiză,
psihologică, socială sau politică a acestuia.
Acest sentiment, de teroare, nu este o frică, o spaimă oarecare şi nici măcar o
angoasă obişnuită, ci frică, spaimă şi angoasă la cea mai mare intensitate şi la nivelul
unei întregi naţiuni.
Acestei realităţi urmau instituţiile statului să-i găsească o abordare adecvată şi
un răspuns optim. Lupta avea să fie una cum nu mai fusese nici o alta în toată istoria
omenirii: împotriva terorii. Adică, nu doar împotriva teroriştilor, ci împotriva
9
http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2008/12/20081217-6.html, accesat la
05.09.2012.
10
http://www.britannica.com/presidents/article-9398253, accesat la 06.09.2012.
11
http://nymag.com/news/articles/wtc/1year/numbers.htm, accesat la 06.09.2012.
275