Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Asigurarea oportună a informaţiei reprezintă punerea la dispoziţie suficient de
devreme a informaţiei pentru a veni în sprijinul planificării, de a influenţa deciziile şi
modul de executare a acţiunilor şi a preveni realizarea surprinderii, asigurând
concomitent continuitate, premergător, în timpul şi după executarea unei acţiuni militare.
Prevenirea surprinderii unei agresiuni se realizează prin furnizarea unor produse
care conţin informaţii de avertizare referitoare la evoluţia fenomenului militar şi politicomilitar
internaţional ce ar putea afecta negativ interesele fundamentale ale statului sau ar
putea fi utilizate în luarea deciziilor curente ale politicii militare externe. Aceste produse se
constituie în alerte ce atrag atenţia factorilor de decizie militară şi politico-militară asupra
evoluţiilor periculoase ale fenomenului militar şi politico-militar internaţional, avertizarea
presupunând identificarea sau prevederea evenimentelor care ar putea cauza angajarea
forţelor armate sau ar avea efect instantaneu şi dăunător asupra obiectivelor politicii
militare externe a statului, cum ar fi loviturile de stat, declanşarea unor conflicte armate,
acte teroriste grave, asasinate etc.
Asigurarea informaţională în timp de război se constituie într-una dintre cele
mai importante activităţi ale DIM. Pe timp de război, la nivel strategic, potrivit
deciziilor autorităţilor naţionale, SMG îi revine responsabilitatea exercitării
conducerii operaţionale, prin şeful acestuia, respectiv a comenzii militare (comanda
totală sau deplină - Full Command) a Armatei României şi a acţiunilor acestora în
cadrul operaţiilor militare. El ordonă, în situaţii de criză majoră şi pe timp de război,
constituirea şi intrarea în acţiune a Centrului Naţional Militar de Comandă 6 , al cărui
comandant este, fiind subordonat direct CSAT. Şeful Statului Major General, cea mai
înaltă autoritate militară, consiliază preşedintele ţării şi ministrul apărării naţionale şi
are responsabilitatea exercitării comenzii asupra forţelor participante la operaţii, prin
structurile specializate.
În scopul îndeplinirii scopului propus, pentru desfăşurarea acţiunilor militare, se
vor constitui grupări de forţe operaţionale a căror valoare şi compunere vor fi
determinate de dinamicitatea şi spaţialitatea acţiunilor militare, nevoile acţionale
generate de situaţia strategică şi operativă, capacitatea operaţională a forţelor existente,
de regenerare şi dimensionare a acestora etc. La nivel operativ, conducerea operaţională,
în zona de responsabilitate stabilită, este atributul comandantului Comandamentului
Operaţional Întrunit care, la ordinul şefului Centrului Naţional Militar de Comandă, va
constitui o grupare de forţe întrunită, sub comanda sa deplină. Aceasta exercită comanda
şi controlul operaţional (Operational Command - OPCOM/ Operational Control -
OPCON 7 ) asupra marilor unităţi şi unităţilor din structura de forţe a Armatei României
subordonate, la ordinul şefului Statului Major General, de la statele majore ale
categoriilor de forţe, prin act de predare-primire. Comandanţii marilor unităţi, unităţilor,
precum şi cei ai subunităţilor/detaşamentelor, exercită conducerea operaţională la nivel
tactic (Tactical Command - TACOM.
Pentru realizarea operaţiilor planificate la nivel strategic, DIM îndeplineşte şase
misiuni de bază, care generează distribuirea produselor informative necesare satisfacerii
cererilor de informaţii şi sprijinirii misiunilor, respectiv: emiterea avertizării; pregătirea
6
Cf. Strategia de transformare a structurii de forţe a Armatei României, Bucureşti, 2005, p. 22.
7
AAP-15 „Glossary of Terms”, 2003, p. 109.
112