Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

organizatorice şi operative ale acestora, precum şi consolidarea şi extinderea
structurilor la nivel mondial;
- implicarea terorismului în activităţile specifice crimei organizate conduce la
generarea unor conflicte de interese grave, pentru a căror rezolvare se folosesc
metode ce conduc la acte săvârşite cu grad sporit de violenţă;
- interferenţa dintre faptele de terorism şi cele care intră în sfera crimei
organizate conduce la creşterea capacităţii de execuţie a acesteia din urmă, fiind
determinată şi modelată de accesul la infrastructura şi experienţa organizaţiilor
teroriste.
Acţiunile teroriste contemporane se înfăţişează sub diferite forme concrete de
manifestare, pornind de la clasicele asasinate, răpiri, atacuri asupra unor clădiri, acte
de piraterie, sabotaje, terorism ecologic, până la noi forme noi de terorism precum
ciber-terorismul sau terorismul NBC.
Terorismul în sine foloseşte deliberat si sistematic mijloace violente ori
ameninţări care trebuie sa aibă ca rezultat provocarea de neîncredere, teamă, panică,
nesiguranţă, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav
atât structura socială cât şi individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de
percepţie a imaginii societăţii de care membrii acesteia depind şi in care îşi pun toată
încrederea.
Ca actul terorist să fie cât mai perturbat, el trebuie sa se remarce printr-o
acţiune masivă de groază, care sa producă rapid o mare ruptură psihologică şi
afectivă între conducerea societăţii şi membrii ei; să genereze o explozie de
comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si destabilizator.
Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronunţat simt al frustrării,
al unei nedreptăţi sau injustiţii sociale ori politice. El blamează de fiecare data o
instanţă sau o autoritate politică, considerând ca injustiţia nu poate fi înlăturată decât
printr-o metodă violentă. Din această cauză, fenomenul s-a şi autodefinit ca fiind
„tactica ultimei soluţii”.
Analizând organizarea, observăm că ea are o structură piramidală. În primul
rând se află liderul sau conducătorul organizaţiei. Locul al II- lea este ocupat de
cadrele active si executanţii, bărbaţi şi femei, care participă la antrenarea celorlalţi,
dar şi la executarea atacurilor. Cel de al treilea rând este ocupat de susţinătorii activi.
În ultimul rând se află susţinătorii pasivi sau complicii.
Încercând o abordare din punct de vedere psihologic a ideii de terrorism putem
spune că pentru a putea înţelege psihologia „teroriştilor”, trebuie să ne aşteptăm la
variaţii esenţiale între indivizii implicaţi. Nu există o cale spre terorism. A deveni
terorist este pentru cei mai mulţi oameni un proces. Nu este de obicei ceva care se
întâmplă repede sau uşor.
Ideea de terorist şi terorism stă la baza multor mituri, unul dintre cele mai
comune este cu siguranţă acela că teroriştii sunt fanatici nebuni: psihopaţi complet
imuni la suferinţa victimelor lor şi întotdeauna apărându-şi cauza într-un mod crud.
Comportamentul extremist, de orice tip, invită la opinii extreme în ceea ce-l
priveşte pe individ. În consecinţă, a devenit periculos de uşor pentru societate să
eticheteze teroriştii ca fanatici alienaţi mintal.
351