Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

adâncească criza economică, să o intensifice şi să o prelungească (Hanson 2000:
529).
Analiza situaţiei economice la nivelul Uniunii Europene în contextul crizei
globale şi implicaţiile acesteia cu privire la fluxurile de migraţie, respectiv a
consecinţelor sociale şi economice pentru statele europene, inclusiv pentru România,
este la acest moment foarte importantă, având în vedere faptul că securitatea
economică este diminuată pentru fiecare dintre membrii Uniunii Europene. În cadrul
cercetării noastre am încercat să aflăm cărei categorii de ciclu trebuie să ne raportăm
dacă analizăm migraţia şi echilibrul geostrategic actual la nivel Uniunii Europene
(incluzând situaţia şi relaţiile economice, situaţia şi relaţiile politice, poziţia în
ierarhia statelor şi importanţa României în Uniunea Europeană) în relaţie cu macrospaţiile
Euroatlantic şi Eurasiatic. Am constatat aşadar că Europa străbate o perioadă
în care nu se mai aplică regulile clasice ale economiei migraţiei forţei de muncă
(tendinţele de migraţie pe traseele migraţie sud – nord, semnificând dinspre statele
sărace spre statele bogate) 18 . Migraţia lucrătorilor nu mai este rezultat al diferenţei
dintre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă, doar o problemă de echilibrare a
cererii cu oferta, dezechilibrul pieţei muncii nu mai este condiţia fundamentală: în
Europa, spaţiu de libertate, securitate, justiţie şi bunăstare, oamenii merg după
bunăstare, nu după salariu. Unde merge forţa de muncă apar tendinţe de scădere a
salariilor, dar în prezent, în lumea globalizată, forţele care influenţează mişcarea
migratorie sunt altele. Globalizarea introduce o mare contradicţie: internaţionalizarea
muncii nu ţine pasul cu internaţionalizarea capitalului (Ureche, 2009).
În economia clasică, teoria susţine faptul că munca pleacă unde pleacă
mărfurile (Ricardo), muncitorii urmează bunurile, munca fiind o forţă de echilibru.
Dar ţările sărace, neavând minereuri şi bunuri, exportă forţă de muncă. În condiţiile
actuale, nu mai este doar o problemă de echilibrare a cererii cu oferta, dezechilibrul
pieţei muncii nu mai este condiţia fundamentală pentru migraţie. În contextul
globalizării şi mai ales a crizei, locuitorii caută locuri de muncă, iar statele lor caută
lucrători. Iar ciclul continuă, cercul care pare că se închide este de fapt o spirală
ascendentă care nu face decât să ridice nivelul distorsiunilor din economie, adâncind
dezechilibrele şi sărăcia.
Observaţiile la nivel empiric arată că în perioada actuală spaniolii se mută în
alte ţări (în timp ce un milion de români au emigrat către Peninsula Iberică); la ieşirea
la pensie, britanicii aleg tot mai mult Spania ca destinaţie finală pentru petrecerea
bătrâneţilor; italienii au început să migreze spre nordul Europei; la fel şi grecii care
au început să caute locuri de muncă în Peninsula Scandinavă, în contextul crizei acute
din Grecia. Uniunea Europeană – este spaţiul unde toate aceste fluxuri se întretaie.
Criza globală a redus extrem de mult posibilitatea de ocupare. Oamenii caută acum
locuri de muncă pur şi simplu, nu caută (doar) salarii mai mari.
Ceea ce se presupunea că se întâmpla în cazul migraţiei româneşti, se petrece
acum la nivel european. Se estima că românii emigrează pentru că nu găsesc locuri de
18
La nivel global se remarcă tendinţe de migraţie de tip sud-sud (din state sărace către state sărace,
cum ar fi state aflate în centrul Africii către cele aflate în Nordul continentului african, la rândul lor
state de origine a unor importante fluxuri de migraţie).
383