Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Chestiunea care se pune şi cred că ar fi recomandabil în această situaţie dificilă, reală,
serioasă ar trebui să abordeze următoarele elemente:
- stabilirea priorităţilor şi:
- gândirea unor dotări prin programe derulate pe mai mulţi ani, pentru a uşura
sarcina bugetară.
În cazul concret al României şi ţinând cont de concluziile de la mai multe
conferinţe internaţionale la care am participat, apreciez că ar trebui modificarea
filosofiei de achiziţii, astfel: în prezent, se încep mai multe programe de achiziţii şi se
alocă anual câte puţin pentru mai multe astfel de programe. În Occident se optează
pentru formularea priorităţilor şi se rezolvă pe rând, dar integral, fiecare program în
parte. Anul următor se alocă bani pentru următoarele programe de pe lista de
priorităţi stabilită. Şi tot aşa.
La nivel european se remarca o stare de nervozitate, inclusiv în Parlamentul
European. Acum, aici, dominant este grupul parlamentar popular, dar tendinţa este de
schimbare anul viitor (2013) către socialişti şi liberali, dacă ţinem cont de tendinţa
remarcată în ultimii 2-3 ani în alegerile naţionale. Aceasta conduce la o stare de
incertitudine mai ales în ceea ce priveşte bugetele viitoare, pentru că de la bugete
pornesc toate discuţiile, toate calculele în ceea ce priveşte dotarea pentru domeniile
care ţin de securitate.
Situaţia din Orientul Mijlociu
În momentul în care scriu aceste rânduri (26 septembrie 2012) elementele din
această parte a lumii se prezentau – în mare – după cum urmează: Iranul şi-a
intensificat programul nuclear, ajungând la peste 3.500 de centrifuge pentru
îmbogăţirea uraniului, având ambiţia declarată de a depăşi cifra de 7.000. Liderii
iranieni susţin că este vorba de un program civil, care vizează domenii precum cel al
sănătăţii sau cel al obţinerii de energie electrică. Israelul acuză că este vorba de un
program intensificat pentru obţinerea armei nucleare şi insistă să obţină sprijin
internaţional care să le permită să atace instalaţiile nucleare ale Iranului (majoritatea
acestora aflându-se în subteran).
Pe de altă parte, lumea arabă ameninţă cu replici foarte dure la adresa
Israelului, toată situaţia riscând să degenereze într-un conflict foarte periculos. Unii
lideri arabi vorbesc chiar de un al III-lea război mondial.
În altă ordine de idei, în luna noiembrie 2012, în SUA vor avea loc alegeri
prezidenţiale. Liderii israelieni încearcă să convingă Administraţia Obama să dea
binecuvântarea declanşării atacului asupra Iranului până la alegerile din noiembrie.
Până acum nu au reuşit, iar preşedintele Obama a declarat că va face tot posibilul ca
acest atac să nu aibă loc, cel puţin până la alegeri sau pe durata mandatului său,
acesta preferând calea negocierilor.
Oamenii de ştiinţă apreciază că Iranul nu are cum să realizeze bomba nucleară,
din punct de vedere tehnic, mai devreme de un an şi jumătate. Cu alte cuvinte, nu s-ar
justifica graba unui asemenea atac care ar fi extrem de riscant din perspectiva
posibilelor evoluţii şi consecinţe pentru întreaga comunitate internaţională.
La sfârşitul lunii septembrie 2012, la New York a avut loc o nouă serie de
negocieri între Iran şi G5 + 1, la nivel de miniştri de externe. Grupul celor şase mari
53