Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

pentru a pune în evidenţă diferenţele dintre securitate interpretat ca un concept
teoretic şi procesul securitizării, un proces aproape politizat 6 .
Eleganţa acestui model analitic a generat un interes academic imens, în acelaşi
timp atrăgându-şi şi o serie de critici. În principal dezbaterile aveau ca scop principal
dezvoltarea acestui nou cadru de analiză şi îmbunătăţirea coerenţei noii metode. Pe de
altă parte, controversele se bazau pe inconsistenţa conceptuală identificată în cadrul
teoriei securitizării. Pe de o parte teoria sugerează înţelegerea securitizării ca un
proces concentrat pe puterea actului persuasiv iar pe de altă parte pretinde că
securitatea este rezultatul unui proces inter-subiectiv.
Aşa cum am arătat deja, literatura de specialitate este în special orientată către
descrierea procesului de securitizare, iar teoria securitizării este bine primită de către
comunitatea de securitate şi apărare deşi nici în cadrul acestei comunităţi nu lipsesc
controversele de tipul celor expuse mai sus. Dar scopul acestui articol nu este de a
ilustra aceste controverse ci acela de a trata unele implicaţii ale teoriei pentru
gândirea strategică specifică acestei comunităţi. Plecând de la ideea că ştim la ce ne
referim când folosim conceptul de securitate este foarte important să înţelegem
efectele produse de actul declarării unei chestiuni ca problemă de securitate printr-un
act persuasiv public acceptat. În acest context este interesant de identificat ce efecte
produce securitizarea în domeniul gandirii strategice specifice comunităţii de
securitate şi apărare.
2. Ce face securitatea?
Înţelesul securităţii rezidă din discursul persuasiv care identifică o ameninţare
de securitate şi reclamă măsuri de urgenţă. Spunând “securitate” reprezentanţii
statelor declară existenţa unei situaţii de urgenţă şi îşi asumă dreptul de a folosi orice
mijloace ce sunt necesare pentru a împiedica evoluţia ameninţării 7 . Dacă acest fapt
este adevărat atunci decizia de a securitiza este una politică iar procesul de
securitizare nu este unul “inocent sau neutru” 8 , ci unul care depinde de gradul de
acceptare sau respingere a actului persuasiv de către o comunitate şi de contextul
social în care securitizarea se produce. În consecinţă, încadrarea unei probleme de
securitate declarate trebuie contextualizată şi foarte bine înţeleasă. Spre exemplu întro
situaţie de incertitudine sau criză comunitatea de securitate şi apărare va fi mult mai
receptivă la problemele de securitizare şi la iniţierea diferitelor strategii de securitate.
Cu alte cuvinte catalogarea unei probleme de securitate ca o chestiune de
politică specială împreună cu oferirea unei motivaţii pentru activarea unor măsuri
speciale de gestionare a acesteia reprezintă ceea ce securitatea face în termeni practici
în afara actului persuasiv propriu-zis. Dar ce înseamnă acest lucru pentru gândirea
6
Barry BUZAN, Ole WAEVER & Jaap de WILDE, Security a New Framework for Analysis.
Boulder, CO: Lynne Rienner, 1998, p. 6.
7
O.WAEVER, op .cit., p. 88.
8
J. HUYSMANS, Language and the Mobilization of Security Expectations: The Normative
Dilemma of Speaking and Writing Security, Paper presented at the ECPR Joint Sessions, Manheim,
26-31 March 1999, p. 26.
251