Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

«new media» nu influenţează logica exploatării surselor deschise în cadrul sprijinului
informativ.
Informaţiile din surse deschise pot fi împărţite în trei categorii 6 :
- literatura «albă» (ziare, cărţi, emisiuni radio şi TV, Internetul, diferite
publicaţii);
- literatura «efemeră» (publicaţii de interes extrem de scurt – orare de
funcţionare, agende ale unor manifestări publice), precum şi
- literatura «gri» (materiale disponibile prin canale specializate şi care nu intră în
sistemele obişnuite de distribuţie publică).
În logica mediului informaţional extins este esenţial transferul de informaţii
pentru a realiza dezvoltarea cunoştinţelor şi atingerea înţelegerii: „Nu este suficient
să transformi informaţia în cunoştinţe, este necesar să comunici cu cei care primesc
cunoaşterea, pentru a ajunge la implementarea sa. Dar înţelepciunea nu se
transferă” 7 , ea rămânând proprie nivelului cognitiv individual. Butada care reflectă
aceste niveluri cognitive spune că „intelligence (cunoaşterea) înseamnă să ştii că
roşia este un fruct, în timp ce înţelegerea (înţelepciunea) înseamnă să nu pui roşii în
salata de fructe” 8 . Nivelul superior al înţelegerii a fost adăugat pentru a atinge
înţelepciunea şi „triada «informaţie – cunoaştere - înţelepciune» va caracteriza
societatea secolului al XXI-lea. Va defini, pe termen lung, provocările extraordinare
ale erei informaţionale” 9 . Acest progres în profunzimea domeniului cognitiv nu vine,
însă, fără complicaţii, după cum s-a putut vedea.
În mod inevitabil, factorii de decizie vin în contact cu informaţii din surse
deschise pe două căi: pe de o parte, prin produsele informative realizate din
informaţii all-source, care includ şi astfel de informaţii, iar pe de altă parte pe cale
directă, prin posibilităţile de informare nemijlocită sau prin sistemul informaţional
realizat de structurile de management al cunoştinţelor. Această dublare parţială nu ar
trebui să constituie o problemă, ubicuitatea informaţiei publice fiind o realitate la care
trebuie să se adapteze toţi actorii activi în spaţiul informaţional.
Complexitatea fluxului contemporan de informaţii corespunde modelelor
semiotice ale teoriei comunicării. Totodată, problema managementului cunoştinţelor
corespunde viziunii Şcolii de la Palo Alto, care compară comunicarea, ca „proces
social permanent, în care diferite sisteme de comportament concură la producerea
sensului” 10 , cu manifestarea unei orhestre: „Comunicarea nu poate fi concepută decât
ca un sistem… în care actorul social participă în fiecare moment, fie că vrea sau
6
Mason H. SOULE, R. Paul RYAN, Grey Literature, în NATO Open Source Intelligence Reader,
citat, p 24.
7
George Cristian MAIOR, Editorial în revista Intelligence a Serviciului Român de Informaţii, nr
21, martie – mai 2012.
8
Cu variantele din paranteze, citatul preia un text prezentat în instrucţiunea JDP 04 Understanding
(Joint Doctrine Publication 04), Shrivenham, Marea Britanie, decembrie 2010, p 2-1, unde Centrul
de Dezvoltare, Concepte şi Doctrină al Ministerului britanic al Apărării reinterpretează un citat din
Peter Kay: List of Universal Truths, 2010.
9
George Cristian MAIOR, Op.cit.
10
Dorina SĂLĂVĂSTRU, Psihologia educaţiei, seria Collegium. Psihologie, Editura Polirom, Iaşi,
2004, p 181.
165