Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Adoptarea deciziei generează informaţia decizională, care se transmite la
executanţi sub formă de planuri, sarcini, decizii, comenzi şi le serveşte ca impuls spre
acţiuni coordonate şi orientate spre scopuri manageriale precise.
În organizaţia militară, cadrele de conducere şi subordonaţii sunt legaţi între ei
prin informaţii, care furnizează o reţea comunicaţională unică. În această reţea o
ieşire informaţională de la un organ reprezintă o intrare informaţională pentru altele.
Fiecare conducător reprezintă un nod al reţelei comunicaţionale în care se
întrepătrund o multitudine de informaţii. Sursele informaţionale se caracterizează prin
conţinut, intensitate şi regim temporal.
Analiştii 2 arată că, din perspectiva asigurării informaţionale, statele majore sunt
predispuse, în derularea planificării acţiunilor militare, la două mari pericole: lipsa de
informaţii, evident şi sub aspectul neveridicităţii şi sufocarea cu informaţii, (avem în
vedere, în special, blocajul de flux, repartiţia neierarhizată, distribuţia
necorespunzătoare între domenii, neesenţializarea şi neprelucrarea de sinteză etc.).
Dacă, în ceea ce priveşte primul aspect, comandanţii s-au confruntat în permanenţă, cel
de-al doilea aspect era sesizabil încă de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi şia
accentuat prezenţa în războaiele locale contemporane, fiind pericolul primordial al
nefundamentării ştiinţifice a deciziilor.
În condiţiile războiului cibernetizat, sufocarea informaţională reprezintă o
adevărată catastrofă, fiind, după cum se anticipează, principala cauză a blocărilor
funcţionale ale sistemelor militare şi, deci, a neîndeplinirii misiunilor. Aceasta este
cauzată, în principal, de aşa-numitul stres al lipsei de legătură directă cu realitatea şi de
neîncrederea în contactul informaţional realizat de sistem. Din acest moment decurge, cu
implicaţii semnificative, şi dorinţa de a «şti tot», irelevantă pentru conducerea modernă
şi eficientă. Problema concretă care se pune pentru un decident nu este de «a şti tot», ci
de «a şti ce trebuie să ştie» şi, mai ales, «când trebuie să ştie». Efectul sufocării
informaţionale se răsfrânge şi asupra structurilor de execuţie, care vor fi blocate în
demersul lor de a-şi îndeplini misiunea încredinţată.
În consecinţă, pe timpul utilizării mijloacelor moderne este necesară elaborarea
unei noi metodologii informaţionale care să asigure circulaţia adecvată a
informaţiilor, în conformitate cu ordonarea obiectivelor şi cu planificarea misiunilor,
obţinând o fluidizare a intrărilor în reţea, termene clare de actualizare a stocului de
date, identificarea informaţiilor-cheie pentru momentul în care se desfăşoară lupta şi,
astfel, pentru definirea situaţiilor operative, blocarea şi eliminarea informaţiilor
redundante şi, în fine, facilitarea cu precădere a circulaţiei informaţiilor din aşanumitul
„sistem de informaţii critice pentru comandant“.
Studiile efectuate asupra diverselor tipuri de structuri militare au arătat că se
manifestă încă deficienţe majore în funcţionarea sistemului informaţional ceea ce generează,
la rândul lor, disfuncţionalităţi în celelalte componente ale sistemului de management,
calitatea necorespunzătoare a deciziilor etc. Deficienţe ca distorsiunea, filtrajul, redundanţa
sau supraîncărcarea canalelor informaţionale au devenit de acum clasice.
2
Ion ANGHELOIU, Automatizare şi informatizare în domeniul militar, Bucureşti: Editura Militară,
1990, p.47.
95