Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Creşterea măsurilor dinamice de protecţia forţei, determinate apriori a fi de
nivelul (2) pot presupune restudierea variantelor de intervenţie, reluarea informării şi
acţiunii QRF, restudierea variantelor de desfăşurare, optimizarea cooperării structurii
proprii cu subunitatea destinată intervenţiei, regândirea planului de acţiune,
optimizarea sistemului de preluare a QRF prin călăuze, stabilirea semnalelor de
recunoaştere, a parolelor etc.
Sprijinul cu informaţii, apreciat de nivelul (5) este situat pe nivelul optim. Nu
sunt necesare măsuri de sporire a supravegherii, analizei şi diseminării informaţiilor
despre factorul destabilizator în domeniu. Pentru cazul de faţă au fost realizate de
nivelul corect: definirea factorului destabilizator, analiza posibilităţilor de manifestare
a ameninţării, sunt identificate posibilităţile adverse privind modul de acţiune în
diferite situaţii, sunt prevăzute efecte graduale adverse în timp şi spaţiu, fiind propuse
posibilităţi de contracarare, măsuri de resortul propriu şi al eşalonului superior, altele.
Cooperarea locală, apreciată de nivelul (5) este optimă. Disfuncţiile proprii
sistemului protejat sunt preluate şi executate suplimentar prin participarea forţelor
locale la organizarea, planificarea şi realizarea intervenţiei la infrastructura-ţintă. Au
fost stabilite cursurile de acţiune pe tipuri de ameninţare, este determinat lanţul de
comandă, sunt cunoscute variantele de exterioare de lucru, fiind executate suficiente
antrenamente.
Exemplul utilizat pentru ilustrarea asigurări securităţii obiectivului este un
model matematic relativ simplu. Pentru acurateţea calculului, implementarea gradului
real de protecţie poate fi calculat funcţie şi de alţi parametri (calificarea personalului
destinat, capacitatea operaţională a structurilor de intervenţie, timpii de reacţie, gradul
de acoperire a variantelor de acţiune posibil a fi activate de factorii destabilizatori,
riscul accidental, forme complexe de acţiune.
Se impune a fi luate în calcul eforturile interagenţii în asigurarea protecţiei.
Facilităţile critice au o dispunere aleatoare în teritoriu, securizarea acestora fiind
atributul proprietarului nemijlocit. Pentru uşurarea efortului preventiv sau reactiv,
colaborarea inter-instituţii ale statului trebuie să atenueze disfuncţiile, oferind o
finalitate reciproc benefică.
Pentru atingerea unui nivel ridicat al asigurării informative, este prioritar să fie
armonizat efortul interagenţii responsabile cu asigurarea datelor ce privesc acţiunea
factorilor distructivi la adresa facilităţilor critice.
3.4. Fizionomia
Fizionomia implementării măsurilor de protecţie a infrastructurilor critice are
în vedere o succesiune de măsuri şi acţiuni, astfel:
- stabilirea cadrului general;
- evaluarea factorilor distructivi;
- stabilirea cerinţelor securizării;
- delimitarea cadrului de funcţionare;
- fundamentarea proiectului de protecţie;
- implementarea proiectului.
82