Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Câmpul de luptă al viitorului încă nu a fost definit unanim de către specialişti,
continuă să fie controversat în privinţa raportului om-sistem, iar uneori este etichetat
ca o „aventură tehnică" 7 . În acest context, se desprind unele tendinţe specifice de
evoluţie a spaţiului de confruntare al secolului XXI 8 , care, în esenţă, surprind
următoarele aspecte:
foarte important, la nivel strategic şi operativ, va fi ritmul într-un spaţiu
de confruntare cu densitate redusă; acest lucru impune întrebuinţarea unor forţe de
dimensiuni mai mici, mai mobile, a sistemelor de comandă-control, de supraveghere,
şi de cercetare avansate;
ameninţările asimetrice vor determina cerinţele operaţionale pentru
protecţia multidimensională a forţelor şi mijloacelor faţă de întreaga gamă de atacuri,
incluzând armele de distrugere în masă şi terorismul;
dezvoltarea tehnologică va impune atenuarea diferenţelor dintre focul
direct şi cel indirect, dintre capacităţile de luptă şi cele de sprijin de luptă sau
logistice;
doctrinele şi conceptele operaţionale trebuie să fie dinamice şi
interactive, recunoscut fiind faptul că multe arme şi sisteme vor fi folosite şi în alte
scopuri, pentru care nu au fost destinate iniţial;
mediul urban va fi, probabil, foarte frecvent folosit pentru conflictele
secolului XXI;
exploatarea spaţiului cosmic, dominaţia informaţională, digitalizarea şi
spectrul electromagnetic vor asigura o nouă bază, modernă, pentru realizarea unor
avantaje importante în ceea ce priveşte precizia, rapiditatea în decizii, viteza de
manevră şi masarea efectelor la distanţe mult mai mari;
standardizarea şi interoperabilitatea vor avea o importanţă crescută în
realizarea simultaneităţii pe timpul operaţiilor întrunite sau multinaţionale;
necesitatea schimbării structurii forţelor devine indubitabilă şi decurge
din schimbările care vor avea loc în mediul de securitate, din complexitatea
operaţiilor întrunite şi multinaţionale, din impactul tehnologiilor avansate şi naturii
conflictelor asupra fizionomiei acţiunilor, precum şi din limitarea continuă a
resurselor la dispoziţie.
Având în vedere tendinţele probabile de evoluţie a fizionomiei acţiunilor
militare, este posibil ca şi componentele capacităţii operaţionale a forţelor să sufere
modificări. În acest sens, noile tehnologii vor influenţa direct sistemele de comandă şi
control, care vor urmări să asigure următoarele probleme:
conducerea şi coordonarea forţelor subordonate prin realizarea unui
sistem de management al acţiunilor în timp real, în condiţiile distanţelor mari până la
forţele subordonate şi ale unui mediu electromagnetic ostil;
7
Marin SĂLAJAN, Impactul câmpului de luptă al viitorului asupra pregătirii şi desfăşurării
acţiunilor militare întrunite, Colegiul de Război, Universitatea Naţională de Apărare „CAROL
I", Bucureşti, 2003, p. 20.
8
Organizaţia pentru Cercetare şi Tehnologii a NATO, LAND OPERATIONS IN THE YEAR
2020, Bruxelles, 1999, pp. 12-13.
328