Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

demonstrându-şi superioritatea militară – puterea blândă a Chinei versus puterea dură
a Rusiei” 24 . În plus, aşa cum remarcă Joseph Nye jr., recurgerea de către Rusia la
puterea dură, în 2008, i-a schimbat profund pretenţiile de legitimitate şi a semănat
frica şi neîncrederea în cea mai mare parte a lumii, vecinii europeni devenind mai
precauţi – una dintre consecinţele imediate fiind revenirea Poloniei asupra deciziei de
a se opune instalării scutului antirachetă –, iar ceilalţi membri ai Organizaţiei de
Cooperare de la Shanghai, nu i-au oferit sprijin. 25
Concluzii
Analiza fenomenului puterii din perspectivă geopolitică şi, în special, a
translaţiei acestuia dinspre dimensiunea „hard” spre cea „soft”, conduce la o serie de
concluzii pe care le vom reda succint:
Puterea este un fenomen social. Deşi cu o amprentă biologică (motiv pentru
care s-a dezvoltat un adevărat curent de gândire în şcoala realistă a relaţiilor
internaţionale orientat spre studiul determinismului biologic în manifestarea puterii),
fenomenul puterii se înscrie cu precădere în registrul uman, considerabilă fiind
dominaţia nu a individului faţă de un alt individ, ci a unei structuri geopolitice asupra
alteia. Perspectiva geopolitică aduce în discuţie rolul pe care îl joacă realitatea
spaţială (geografică) în manifestarea puterii, dominaţiei sau influenţei.
Prevalenţa „puterii dure” în istorie. Întreaga evoluţie a societăţii umane a fost
marcată de manifestările de putere, miile de ani scurse înregistrând o predispoziţie
spre manifestarea puterii dure, punitive, coercitive, militare în dauna celei blânde,
non-violente. Conflictul/războiul a marcat întreaga evoluţie geopolitică de la cele mai
vechi mega-structuri – imperiile antice –, şi până în prezent, ultimul stat apărut pe
harta politică lumii, în 2011, Sudanul de Sud, realizându-se sub aceleaşi auspicii ale
manifestărilor violente.
De la „puterea dură” la „puterea blândă” sau de la diplomaţia puterii
(puterea forţei) la puterea diplomaţiei (forţa puterii). Mutaţiile geopolitice ce s-au
produs pe scena internaţională odată cu sfârşitul Războiului Rece – multiplicarea
actorilor geopolitici non-statali şi diminuarea atribuţiilor statului, multă vreme
singurul actor geopolitic pe „marea tablă de şah”, fragmentarea teritorială dublată de
extinderea blocurilor regionale supra-statale, efectul global al mass-mediei etc. –, au
generat un transfer dinspre puterea dură (a cărei utilizare nu mai este atât la
îndemână) spre puterea blândă. Este o radicală schimbare de sens: în cazul primei
forme, sensul este dinspre „hegemon” spre „sateliţi” (invaziile militare, manifestările
de forţă ş.a.m.d.), în timp ce în cazul puterii blânde sensul este inversat, dinspre
„sateliţi” (care doresc să achieseze la anumite valori sau se simt atraşi de un anumit
mod de viaţă superior) spre „hegemon” (ce domină prin forţa exemplului pozitiv).
Puterea inteligentă sau mix-ul de putere. Realitatea prezentului confirmă
tendinţa şi predilecţia spre utilizarea nuanţată şi simultană a formelor puterii: a forţei
(când este cazul, dar cu o tendinţă vădită de „umanizare” a războiului) în paralel cu
24
Dominique MOISI, Russia’s Neurotic Invasion, în „Project Syndicate”, 21 august 2008.
25
Joseph NYE Jr. (2004), op. cit., p. 10.
309