Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

5. Perspectiva concluzivă
Ultimul domeniu de analiză, cel al securităţii ca acţiune umană, doresc să se
constituie ca o concluzie a acestui material, cu scop de coroborare a celor enunţate
anterior şi care ar putea defini o politică de securitate naţională predictibilă.
Pornind de la trecutul şi reflectând la prezentul alianţelor şi uniunilor fie ele
militare sau economice, atunci când cercetăm un spaţiu care să aparţină ca strategie a
ţării noastre trebuie să fundamentăm analiza raţională pe următoarele considerente:
a) pericolul pentru securitatea României a fost în istorie omnidirecţional (mai
puţin Marea Neagră) dar s-a manifestat cu preponderenţă din zona estică;
b) în aceeaşi situaţie cu România, s-au aflat în marea majoritate a timpilor
istorici şi alte state (spre exemplu, Polonia) şi de aceea este indicat să le urmărim
comportamentul în toate domeniile - politic, economic, social şi să căutăm cu acestea
o relaţie bazată pe cooperare şi efort comun în plan politic, diplomatic şi economic
dar mai ales militar;
c) majoritatea alianţelor din care România a făcut parte s-au manifestat doar în
momentul în care statele componente au avut un interes şi mai puţin când România a
avut nevoie (gestul nu este condamnabil pentru că sintagma prieteniei între state este
definită de cuvântul interes şi de aceea interesul României trebuie să fie element de
bază în stabilirea relaţiilor strategice);
d) parteneriatul strategic cu o putere globală garantează securitatea atât timp
cât acest interes este garantat. Dacă România ştie să-şi dovedească utilitatea şi dacă
atrage interesul acestei puteri atunci putem conta pe un grad ridicat de sprijin. Aici
trebuie urmărite teoriile geopolitice care ne demonstrează că ideile lui M.D.
Mackinder sau A.T. Mahan sunt actuale ca mod de manifestare a marilor puteri;
e) vecinii românilor au fost în istorie prieteni şi duşmani în funcţie de
propriile interese şi nu de teorii sau apeluri politice. Lumea se schimbă, dar studiul
geopolitic ne dovedeşte că interesul pentru pivotul lumii - Eurasia rămâne acelaşi. În
această luptă pentru control trebuie să se identifice interesul, să fie negociat şi să se
aleagă tabăra care are acelaşi interes cu al Românie;
f) pe scena Europei marii actori au fost şi rămân aceeaşi (Rusia, Germania,
Franţa Marea Britanie, Turcia). Relaţiile dintre aceştia rămân paşnice dar modul de
urmărire în atingerea intereselor proprii sunt în permanentă schimbare.
g) Turcia nu este primită în UE (poate pe moment) dar se manifestă ca un
actor important în Orientul Mijlociu (România se află în proximitate şi poate fi un
liant cu lumea islamică);
h) Rusia manifestă aceiaşi relaţie pe care a avut-o, în perioada interbelică, cu
principalele ţări europene şi în special cu Germania;
i) se constată o extindere a comunităţilor (NATO/UE) şi prin aceasta
consensul, dar mai mult angajamentele, sunt extrem de greu de determinat iar ajutorul
poate veni mult prea târziu. Deşi membre NATO/UE, ţările care în istorie au avut
prejudicii din cauza unui actor european (în special din partea de est a Europei) şi-au
creat instrumente zonale/regionale de securitate şi aceste gesturi nu sunt
condamnabile (grupul Visegrad, pactul Nordic);
245