Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

putere femeilor; 3) îmbrăţişează pluralismul religios; 4) au mai multe partide, alegeri
regulate şi o presă liberă; 5) îşi menţin angajamentele din tratate şi 6) îi ţin sub
control pe extremiştii lor cu ajutorul forţelor de securitate guvernate de domnia
legii” 25 .
Concluzii
Vechea strategie a Statelor Unite îşi are originea în politica de relaţii
internaţionale care aparţinea lumii moderne, a cărei ordine „este dată de
recunoaşterea principiului suveranităţii şi, în paralel de separarea clară dintre
afacerile interne şi cele externe ale statului, cu menţiunea că interferenţa externă în
treburile interne este interzisă” 26 . Această strategie şi-a dovedit limitele în Europa.
Sistemul de forţe care a înlocuit sistemul lumii moderne este cel postmodern, „bazat
pe deschidere şi transparenţă”, caracteristica fundamentală a lumii postmoderne fiind
aceea că „distincţia dintre politica internă şi afacerile externe încep să dispară” 27 . Iar
într-o astfel de lume postmodernă, trebuie avut în vedere faptul că „Războiul se referă
la schimbarea modului de a gândi al oamenilor, sau cel puţin la schimbarea
comportamentului lor. Dacă armele moderne creează iluzia că îi poţi gestiona pe
străini de la distanţă, atunci aceste arme sunt la fel de periculoase pentru cei care le
deţin ca şi pentru victimele lor. [...]. Dacă descoperim că suntem eficienţi la purtarea
războiului şi inepţi în ceea ce priveşte pacea atunci înseamnă că ne întoarcem la
abordarea lui Ginghis-Han sau Timur Lenk” 28 .
Statele Unite ar putea oricând să zdrobească o ţară musulmană sau chiar o
regiune. Însă „ceea ce faci după încheierea conflictului este elementul care aduce
stabilitate şi permite refacerea. [...]. Napoleon pare să fi spus: ’Nimic permanent nu
poate fi fundamentat pe forţă’”.
Dincolo de războiul armelor, ca să învingă cu adevărat, Statele Unite au nevoie
să câştige şi războiul ideilor. Iar noua sa strategie vine tocmai cu această importantă
complementaritate. Căci decizia politică de schimbare a strategiei pentru lumea arabă
pare să fi fost luată în urma unei analize strategice din care a rezultat că este mai bine,
atât pentru Statele Unite cât şi pentru statele arabe, ca libertatea şi beneficiile ei să nu
fie apărate şi circumscrise doar unei părţi a lumii, ci – mai ales sub exigenţa
globalizării – să fie împărtăşite şi extinse la cât mai multe popoare.
Bibliografie:
1. COOPER, Robert, Destrămarea naţiunilor, Bucureşti: Editura Univers
Enciclopedic, 2007;
2. http://georgewbush-whitehouse.archives.gov;
3. http://global.nytimes.com;
25
http://www.nytimes.com/2012/10/10/opinion/friedman-what-romney-didnt-say.html, accesat la
14.10.2012.
26
Robert COOPER, Destrămarea naţiunilor, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 48.
27 Ibidem, pp. 55-56.
28 Ibidem, p. 127.
281