Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

interni şi externi, voluntari şi involuntari, individuali, colectivi sau chiar globali etc.
care se pot adresa unei anumite stări de vulnerabilitate a acesteia şi care pot conduce,
în lipsa unei gestionări corespunzătoare, in extremis, la dezagregarea entităţii statale.
Securitatea unui stat reprezintă o abordare conceptuală integrată a securităţii
fiecărei dimensiuni de activitate în parte, toate privite, atât pe plan intern, cât şi pe
plan extern – în relaţie cu alte state sau, după caz, organizaţii internaţionale – în
contextul generos al dezvoltării durabile. Astfel, se poate vorbi de: securitate
economică, securitate politică, securitate energetică, securitate ecologică, securitate
demografică, securitate militară etc.
Conceptul naţional de securitate a fiecărui stat este definit fie de Strategia de
securitate naţională, fie de un alt document similar, inclusiv prin Cartă albă,
accesibil publicului larg, care afirmă fără echivoc angajamentul oficial al unui stat
pentru siguranţa şi prosperitatea cetăţenilor, aliaţilor şi partenerilor săi. De pildă,
securitatea naţională a României este definită prin: „condiţia fundamentală a
existenţei naţiunii şi a statului român şi un obiectiv fundamental al guvernării; ea are
ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi obiectivele naţionale” 7 , sau ca „drept
imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează
pe ordinea constituţională şi se înfăptuieşte în contextul construcţiei europene,
cooperării euroatlantice şi al evoluţiilor globale” 8 . Altfel spus, în accepţiune teoretică,
securitatea naţională a unui stat de drept poate fi percepută ca starea de legalitate
constituţională (existentă şi menţinută) concentrată pe ocrotirea valorilor, intereselor
şi obiectivelor naţionale, iar, la nivel subiectiv, individual, ca drept declarativ moral
al fiecăruia dintre cetăţenii săi şi, implicit, ca obligaţie corelativă indivizibilă a
angrenajului instituţional naţional.
Diferenţa dintre dimensiunea teoretică şi cea concretă a securităţii este dată de
imparitatea dintre tiparul ideal şi modelul real marcat de riscuri, vulnerabilităţi,
ameninţări şi agresiuni, identificate sau nu la un anumit moment, aflat într-o
permanentă transformare. În context se impune o precizare relevantă, anume că
mediul internaţional, în special prin existenţa unor organizaţii colective în a căror
activitate se implică activ statele membre, îşi pune din ce în ce mai pregnant
amprenta asupra securităţii naţionale eliminând, adăugând sau chiar augmentând
categoriile de riscuri, vulnerabilităţi, pericole, ameninţări şi agresiuni.
Procedeele de analiză a securităţii unei entităţi (stat sau chiar organizaţie
internaţională) pot releva analize complete şi fundamentate a riscurilor,
vulnerabilităţilor, ameninţărilor şi agresiunilor prezente la adresa securităţii entităţii,
stadiul de dezvoltare a acesteia, precum şi eventuale previziuni cu privire la devenirea
subiectului, putând servi la adoptarea anticipativă de măsuri preventive adecvate de
către decidenţii politici.
Orice abordare a studiului unui stat sau unei organizaţii presupune obligatoriu
şi atingerea dimensiunilor securităţii acestora, cel puţin la nivel contextual. Mai mult,
fenomenele specifice securităţii îşi pun amprenta într-o anumită măsură asupra
fiecărei activităţi întreprinse individual sau în mod organizat de oameni.
7 Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, p. 7.
8 Idem, p. 7.
260