Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

1. Securitatea mediului ca variabilă strategică
1.1.Definiri conceptuale
În urma experienţei acumulate considerăm că o posibilă definire a conceptului
de securitate naţională poate avea următoarea formă:
Securitatea naţiunii este, simultan, un parametru de stare şi o procesualitate
pe care naţiunea a moştenit-o, a acumulat-o în evoluţia ei istorică şi o poate genera în
complementaritate cu potenţialul tuturor capabilităţilor naţionale şi internaţionale
colective, având ca finalitate identificarea şi gestionarea performantă a
vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor şi agresiunilor de orice formă, interne şi
externe.
Teza 1 – Instituţiile statului, comunităţile şi fiecare cetăţean vor acţiona în
domeniul securităţii naţiunii în conformitatea cu principiul precauţiei şi al echilibrului
între obiective şi resursele disponibile având ca finalitate prezervarea aspectelor
fundamentale ale identităţii şi valorilor naţionale precum şi generarea
premiselor favorabile dezvoltării durabile.
Teza 2 – Securitatea naţiunii nu mai este monopolul exclusiv al statului iar
gestionarea sa efectivă are la bază parteneriatul public-privat şi comunicarea
performantă, în baza unor reglementări moderne privind colaborarea cu mediul
academic şi ştiinţific, mediul de afaceri, societăţile furnizoare de servicii de securitate
şi societate în ansamblul ei.
Avansăm şi o posibilă definire a conceptului de securitate a mediului, astfel:
Securitatea mediului este o procesualitate politică, socială şi economică care
permite securizarea mediului biotic si abiotic si, mai ales, menţinerea echilibrului
între ele ca rezultat al activităţii umane. Ecosistemele naturale şi socio-economice
trebuie gestionate din perspectiva dezvoltării durabile care asigură bunăstarea
generală actuală şi a generaţiilor viitoare şi generarea resurselor de securitate pentru o
naţiune. Securitatea mediului este una din dimensiunile securităţii naţionale.
1.2. Securitatea mediului
În mediile academice internaţionale se afirmă că cine va rezolva problema
securităţii mediului poate candida la două premii Nobel, unul pentru pace şi unul
pentru ştiinţă. Într-o lume globalizată soluţia de supravieţuire a civilizaţiei este
dezvoltarea durabilă care susţine paradigma economică mondială actuală: cu tot mai
puţine resurse să se realizeze valoare adăugată tot mai mare. Doar în acest mod se
poate realiza adevărata „flotabilitate economică” iar civilizaţia trebuie să opteze
pentru soluţiile naturii şi să treacă de la confruntarea cu natura la coabitarea cu ea.
Constituţia României (2004) prevede la art.35 (1) faptul că „statul recunoaşte
dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic” iar
art.35 (2) afirmă că „statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept”.
Demn de reţinut este şi art.135 (2b) care susţine că statul trebuie să asigure
„exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”.
În timpul războiului rece, politica mare a dominat agenda securităţii naţionale
şi a vizat problematicile păcii şi războiului, descurajarea nucleară şi managementul
313