Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

deziderat presupune o serie de direcţii de acţiune care să vizeze utilizarea la înalt
nivel a vectorilor informaţionali (imagistic, electromagnetic, de semnătură specifică,
tehic, uman, multispectru) precum şi dezvoltarea şi modernizarea acestora în pas cu
noile evoluţii tehnico-ştinţifice. Acumularea, producerea şi diseminarea produselor de
„intelligence” într-o paradigmă sistemică de funcţionare a proceselor de pregătire
informativă întrunită a spaţiului de luptă presupune angajarea de resurse cu
proprietăţi calitative sporite, utilizarea acestora cu un înalt grad de profesionalism,
asigurarea condiţiilor şi modalităţilor de generare şi regenerare permanentă a
acestora, a mecanismelor adecvate de comandă, coordonare şi control.
Responsabilitatea componentei care asigură activitatea de informaţii trebuie să
se bazeze pe câteva principii care determină, în final, eficienţa acesteia: controlul
centralizat al informaţiilor de securitate obţinute (culese), în aşa fel încât să fie evitată
duplicarea acestora şi apariţia paralelismelor; exploatarea în totalitate şi într-un mod
sistematic a surselor de informaţii; interpretarea informativă a datelor; realizarea
accesului la datele relevante pentru cei care au nevoie de ele, acestea pierzându-şi
valoarea dacă nu pot fi folosite de cei interesaţi; realizarea unui raport optim între
cererile de informare ale decidentului militar şi receptivitatea structurii de informaţii
pentru satisfacerea acestora; revederea permanentă, reevaluarea şi reactualizarea
aprecierilor şi estimărilor informative.
Asigurarea unui mediu integrat şi sincronizat asigură în mod decisiv evitarea surprinderii
strategice, luarea măsurilor preemptive şi îndeplinirea cu succes a misiunilor şi ar permite:
avertizarea asupra situaţiei spaţiului de luptă folosind o imagine operaţională comună
(aeriană, terestră, navală şi spaţială); asigurarea mijloacelor de planificare colaborativă cu
participarea tuturor structurilor operaţionale relevante, multifuncţionale, dispersate;
angajarea şi dispersarea efectelor şi a informaţiei în locul angajării forţelor; dezvoltarea
capacităţilor de comandă, control şi alocare a ţintelor; fuziunea relaţiei senzor-factor de
decizie cu cea dintre factorul de decizie şi capacitatea desemnată pentru acţiune/ripostă.
În concluzie, reuşita operaţiilor NATO depinde hotărâtor de realizarea funcţionării
eficiente a fluxurilor de comandă ale forţelor întrunite, mai ales când operaţiile au caracter
multinaţional. Interoperabilitatea reprezintă un element esenţial, recunoscut ca
multiplicator al forţei. Procesul de generare a forţelor trebuie să aibă în vedere atât
misiunile forţelor cât şi condiţia ca acestea să fie interoperabile. Asigurarea unui mediu
integrat şi sincronizat asigură în mod decisiv evitarea surprinderii strategice, luarea
măsurilor preemptive şi îndeplinirea cu succes a misiunilor.
Interoperabilitatea la nivelul sistemului informaţional presupune atât
compatibilizarea şi standardizarea elementelor componente ale subsistemelor de
comunicaţii şi informatică dar şi subsistemului de informaţii, coordonat nemijlocit de
către serviciul de informaţii militare şi responsabil cu prevenirea surprinderii
strategice şi furnizarea sprijinului de informaţii pentru operaţiile militare naţionale
sau la care România participă. Pentru furnizarea de produse de intelligence se
întrebuinţează atât propriile capacităţi de culegere de informaţii cât şi cele rezultate
din schimbul de informaţii în cadrul Alianţei şi al parteneriatelor strategice.
Transformările continue în domeniul militar, ca răspuns la noile provocări ale
mediului de securitate, impun adaptarea continuă a sistemului informaţional pentru a
120