Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Huntington definea securitatea naţională ca fiind „un produs de localizare
geografică a politicii europene”. Richard Smoke 2 consideră „că nici o definiţie a
securităţii naţionale nu a fost general acceptată. Securitatea naţională cuprinde, în
general, studiul problemelor de securitate ale unei naţiuni, politicile şi programe de
rezolvare a acestor probleme şi, deasemenea, procesul guvernamental prin care aceste
procese şi programe sunt formulate şi realizate”.
Barry Buzan în cartea sa „Popoarele, statele şi teama” defineşte şi
argumentează sectoarele principale ale securităţii: militar, politic, economic, social şi
mediu, fiecare definind un punct central în cadrul problematicii securităţii.
Un alt element de mare interes pentru dezbaterea de specialitate este securitatea
umană, axată, evident, în mod exclusiv, pe individ, pe nevoia de a proteja viaţa la
nivelul de bază. Denumită de ONU „freedom from want” (eliberarea de nevoie), în
cercurile academice a fost restrânsă la „freedom for fear” (eliberarea de teamă) – din
perspectiva violenţei înăuntrul şi în afara statului, statul apare ca prim factor potenţial
destabilizator al securităţii individului.
Ruxandra Stoicescu 3 , „parafrazându-l pe Alexander Wendt, securitatea este
ceea ce fac statele din ea”, enumeră câteva elemente şi criterii definitorii pentru
studiul securităţii: „statul rămâne principala entitate în atenţie; securitatea se referă la
capacitatea unui sistem de a procesa elementele de diferenţă cu alte sisteme, având
astfel legătură cu identitatea sa politică, socială şi militară; necesitatea studiilor de caz
empirice pentru a defini securitatea la un nivel mai complex decât un al unui singur
stat. În opinia domniei sale, noţiunea de securitate îşi dovedeşte utilitatea şi
necesitatea în situaţia în care statul însuşi devine un pericol la adresa umanităţii
(individ sau grup)”. Tocmai de aceea pledează pentru teoria că securitatea nu trebuie
luată ca o stare imuabilă, ci ca un proces, o practică politică care variază, de aici,
rezultând necesitatea studiilor de caz.
Complicarea a intervenit prin chestiunea terorismului, care a şi permis o
anumită remilitarizare a securităţii, nu neapărat în stil tradiţional.
La nivelul statului, concepţia despre securitatea naţională o regăsim, în primul
rând, în strategia sau doctrina de securitate naţională, elaborată de administraţia
respectivă. Regăsim astfel, stabilite, principalele priorităţi, ameninţări şi pericole
identificate şi paternul propriu, propria viziune despre securitate.
Am putea concluziona că securitatea este un sistem funcţional multietajat,
extrem de complex, cu determinări date de desfăşurarea continuă a proceselor de
interacţiune şi contrapunere între interesele persoanei, ale societăţii, ale statului şi
ameninţările la adresa acestora, indiferent dacă au caracter intern sau extern.
2
Richard SMOKE, National Security and the Nuclear Dillema, ed. a II-a, Random House, New
York, p.301.
3
Ruxandra STOICESCU, Conceptul de securitate, în « Politica de Securitate Naţională. Concepte,
instituţii, proces », Editura Polirom, Bucureşti 2007, pp. 96 – 97.
176