Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

succese parţiale sau înşelătoare, în unele cazuri, cu consecinţe mult mai serioase
decât o înfrângere;
- obiectul principal al confruntării nu trebuie să fie distrugerea tehnicii şi nimicirea
forţelor vii, ci, mai degrabă anihilarea sistemelor militare ale adversarului;
- eşalonarea nu mai trebuie evaluată ca o separare de structuri de forţe, ci ca o
ierarhizare de sisteme militare flexibile şi adaptabile cerinţelor teatrului de operaţii;
- riscul asumat este un risc operaţional, cu o dezvoltare dinamică în timp, mereu
dependent de resursele aflate la dispoziţie.
Cel mai semnificativ avantaj în mijloacele de ducere a războiului va decurge
din cantitatea, calitatea, gradul înalt de prelucrare şi modul de folosire a informaţiilor.
Informaţiile şi tehnologiile de vârf, dublate de concepte doctrinare adecvate,
înseamnă putere. Preţul progresului este enorm, dar, odată efectuat, el oferă
posibilităţi, avantaje şi câştiguri extraordinare.
În contextul oferit de dezvoltările tehnologice şi informaţionale actuale şi de
perspectivă se remarcă direcţii specifice de acţiune în armatele moderne care vizează
concentrarea activităţilor pentru asigurarea formaţiunilor luptătoare cu sistemele specifice
spaţiului de luptă modern, asigurarea interoperabilităţii comune prin realizarea sistemelor
C4I ce conlucrează în operaţii comune şi combinate, modernizarea planurilor de sprijin,
digitizarea spaţiului de luptă, optimizarea mijloacelor pentru prelucrarea informaţiilor şi
implementarea securităţii acestora la toate nivelurile, asigurarea supremaţiei
electromagnetice, achiziţia sistemelor integrate folosind tehnologia comercială, utilizarea
modelării şi simulării în pregătirea luptătorilor etc.
Tendinţa actuală în domeniul militar constă în integrarea, la fiecare eşalon
ierarhic, a sistemului de comandă şi control cu sistemul informaţional, constituinduse
sistemul informaţional pentru comandă şi control (CCIS – Command, Control and
Information System) sau sistemul C4I aşa cum este denumit în NATO şi în armata
noastră, sistem care admite o arhitectură deschisă, constituind o reţea globală care
suportă fluxuri informaţionale orizontale şi verticale şi asigură interconectarea
virtuală între elementele dispozitivului strategic, operativ şi tactic.
Operaţia împotriva Irakului a oferit Pentagonului o primă idee despre războiul
viitorului. Combinând tehnici de război electronic, de război în domeniul C4I, precum şi
operaţii psihologice, coaliţia a lansat împotriva sistemului irakian de informaţii un atac
care a grăbit sfârşitul conflictului, întrebuinţând sisteme moderne de comunicaţii,
navigaţie şi de desemnare a ţintelor pentru a asigura interacţiunea concretă şi sincronizarea
eforturilor sistemelor de recunoaştere şi de angajare a acestora, într-un nou concept, al
războiului bazat pe reţea. Acest concept conţine şase capacităţi de bază 11 : capacitatea de a
utiliza reţele reale sau virtuale care sunt echipa cu sisteme C4ISR (similare) dotate cu
echipamente şi produse software performante; capacitatea de a construi baze de date şi
cunoştinţe corespunzătoare; abilitatea de a construi forţe rapide multirol, în special
expediţionare, interoperabile; posibilitatea de a produce şi conecta sisteme de arme;
capacitatea de proiecţie a structurilor de forţe; o capacitate logistică în reţea.
În scopul valorificării acestor evoluţii ştiinţifice, tehnice şi militare de pe plan
mondial şi în armata noastră s-au întreprins studii şi acţiuni de analiză a situaţiei actuale
11
Cf. Teodor FRUNZETI şi colectiv, Război şi haos, Editura CTEA, Bucureşti, 2009, pp. 35-36.
116