Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Modul de desfăşurare al diplomaţiei din zilele noastre este rezultatul unui
proces de câteva sute de ani în care au avut loc multe transformări cauzate de
modificările prin care au trecut marile imperii, de evoluţia relaţiilor dintre acestea, de
războaiele care au avut loc pentru câştigarea supremaţiei în anumite regiuni ale
Europei, Asiei, Orientului Îndepărtat, de relaţiile economice dintre diferite ţări, de
dezvoltarea tehnologică, industrială şi ştiinţifică.
Secolul al XXI-lea, este un secol al evoluţiei fireşti şi al progresului inevitabil
în care diplomaţia îşi accentuează rolul de promotoare a păcii şi al dialogului
perpetuu şi eficient pentru mijlocirea negocierilor şi găsirea soluţiilor paşnice. Dar cu
toate acestea, în secolul al XXI-lea, încă mor oameni fie în războaie, fie în confruntări
interne între facţiuni, fie de foame, fie din extremism religios ceea ce demonstrează
că avansul tehnologic, nivelul educaţional, inteligenţa şi metodele sofisticate de
negociere nu pot opri vărsarea de sânge şi starea de insecuritate.
Secolul al XXI-lea este un secol nou cu ameninţări şi riscuri noi, dar şi unele
moştenite, în special din ultima decadă a secolului trecut, amplificate de alte
ameninţări şi riscuri generate de o serie de factori cum sunt: globalizarea, proliferarea
armelor de distrugere în masă, dependenţa oamenilor şi statelor de cyberspaţiu (care
atacat de viruşi informatici sau hakeri poate afecta serios securitatea statelor),
mutarea centrelor de putere, dependenţa de resurse, sărăcia, foametea, oscilaţiile
antagonice dintre consum şi producţie, modificările de climă cu influenţele asupra
agriculturii, extremismul religios, extremismul naţionalist, separatismul etnic, crizele
de identitate a statelor, gradul de alfabetizare al populaţiei, bolile incurabile,
oscilaţiile antagonice ale natalităţii şi mortalităţii în diferite regiuni de pe glob.
2. Contextul apariţiei diplomaţiei apărării
După încheierea Războiului Rece, mediul de securitate internaţional a intrat
într-o nouă etapă prin schimbarea raporturilor de putere dintre cei mai importanţi
actori statali internaţionali. În acest caz, se poate afirma că echilibrul de putere, atât
de important în timpul Războiului Rece, a fost deteriorat de falimentul blocului
comunist. Au început să apară în avalanşă noi schimbări în relaţiile dintre state, au
apărut chiar şi state noi dar, cele mai evidente transformări le-a suferit conceptul de
securitate.
Delimitat în timp şi spaţiu, Războiul Rece, a adus faţă în faţă două ideologii
care până la urmă au reuşit să traseze frontiere liniare pe harta lumii în a doua
jumătate a secolului al XX-lea. Aceste frontiere au despărţit ţările şi popoarele,
vinovate doar că se aflau aşezate în anumite spaţii geografice care trebuiau să fie în
zona de influenţă a unui anumit actor statal.
Războiul Rece a fost un rezultat al neîncrederii între state şi al lăcomiei de
influenţă. Neîncrederea din acea perioadă era alimentată de faptul că fiecare dintre cei
doi poli de putere îl suspecta pe celălalt de rea-voinţă, de acţiuni subversive care
puteau provoca mişcări de mase şi revoluţii, de spionaj tehnologic şi economic.
Neîncrederea mai era alimentată de impredictibilitatea intenţiilor părţilor care îşi
mascau excesiv activităţile şi numărul mare de spioni şi reţele de spionaj care
222