Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

urmează ani în care ţara noastră are un „vârf de sarcină” în ceea ce priveşte serviciul
datoriei externe.
În asemenea circumstanţe, instituţiile statului cu responsabilităţi în asigurarea
securităţii funcţionează la limita de jos. De cele mai multe ori, parte din bugetul
acestora care este frecvent aproape de zero este cea legată de înzestrarea acestora.
Prin urmare, aspectele economice, criza actuală, afectează sever instituţiile
amintite ale statului (şi asta e valabil în toate ţările, poate cu excepţia Chinei), care
trebuie să compenseze lipsa resurselor cu o sporire a vigilenţei pentru a contracara
eventuale riscuri şi ameninţări la adresa securităţii populaţiei, a infrastructurii, a
statului în general.
Pe de altă parte, ca o constrângere suplimentară, factorii de decizie români
trebuie să fie prudenţi referitor la gradul de îndatorare. O sumă prea mare ajută pe
moment, dar constituie o povară pentru viitor. Ca atare, trebuie găsit un optim.
1.6. Riscuri şi ameninţări cibernetice
Extinderea şi dezvoltarea sistemelor informaţionale a condus la situaţia că
practic nu mai există domeniu care să utilizeze tehnica de calcul, cu toate beneficiile
acesteia.
Tocmai această extindere poate crea vulnerabilităţi ale diferitelor sisteme cu
consecinţe imprevizibile, greu de estimat, în funcţie de domeniul atacat. A apărut şi sa
consacrat deja noţiunea de cyberterorism. Interconexiunea dintre mai toate
domeniile vieţii sociale trebuie să îndemne autorităţile la maximă prudenţă şi atenţie
pentru a se evita atacuri reuşite ale teroriştilor. Serviciile speciale şi-au creat deja
departamente speciale care se ocupă de acest subiect, ce a devenit foarte important.
Să ne imaginăm ce consecinţe ar avea un atac reuşit al unui hacker asupra
sistemului bancar. Ce haos ar apărea, cum ar putea populaţia să-şi piardă economiile,
ce brambureală ar apărea la nivelul întregii societăţi.
Complexitatea domeniului, importanţa sa, face ca specialiştii de vârf din
domeniul IT să fie foarte căutaţi şi foarte bine plătiţi. Adesea cei mai buni sunt
recrutaţi chiar de pe băncile facultăţilor. În unele ţări, dar şi la Pentagon, chiar şi
hackeri foarte „talentaţi” sunt recrutaţi şi folosiţi în scopuri nobile.
În octombrie 2012, în presa internaţională a apărut ideea cum că NATO şi
Rusia se pregătesc intens pentru un război electronic (Agerpres / 18 octombrie 2012).
De altfel, Moscova nu ascunde planurile sale privind elaborarea de arme cibernetice.
Astfel, de curând Ministerul rus al Apărării a anunţat organizarea unui concurs în
vederea studierii potenţialului de arme informaţionale ofensive.
În perioada 13-16 noiembrie 2012, NATO a organizat un exerciţiu militar
(„NATO Cyber Coalition 2012”). Scenariul preconizat a fost, potrivit unor surse,
gândit astfel: o ţară africană a intrat în conflict cu NATO şi a atacat masiv cibernetic
două ţări ale Alianţei, Ungaria şi Estonia. Hackerii agresori africani reuşesc, cu
ajutorul unui virus, să scoată din funcţiune aparatele de bord ale unui avion militar de
transport al Alianţei, avion care se prăbuşeşte pe teritoriul Ungariei, eveniment care
are drept consecinţă moartea unor militari NATO şi a unor civili paşnici. Simultan,
hackerii desfăşoară o serie de atacuri cibernetice în masă asupra unor obiective de
59