Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

militar. Programele individualizate ne va permite să ne concentrăm asupra
priorităţilor convenite pentru fiecare ţară parteneră” 15 .
2. Programul nuclear al Teheranului şi dinamica sectorului militar de
securitate al statelor arabe din Golful Persic
Conform informaţiilor difuzate în mass-media, precum şi a declaraţiilor unor
oficiali ai Teheranului, problema dosarului nuclear iranian a fost „lansată” în sfera
internaţională începând cu anul 1992 când Benjamin Netanyahu, pe atunci membru al
parlamentului israelian, atrăgea atenţia că într-un interval de 3-5 ani Iranul va obţine
arma nucleară. Ulterior, o serie de personalităţi politice israeliene şi americane, au
indicat alte termene referitoare la momentul în care se vor materializa intenţiile
agresive ale Iranului de a fabrica arme nucleare: în 1992, ministrul de externe
israelian Shimon Peres a indicat anul 1999, Donald Rumsfeld a afirmat în anul 1998
că Iranul va putea fabrica arme nucleare începând cu anul 2003 etc. Conform
afirmaţiilor unor înalte oficialităţi americane, preluate de mass-media, începând cu
1994, Washingtonul abordează în cadrul relaţiilor internaţionale posibila înarmare a
Iranului cu arma nucleară. Într-un studiu apărut sub egida Air University Press
(Alabama), în decembrie 1999, se arăta că după primul Război din Golf (1991)
„Iranul s-a concentrat şi şi-a dezvoltat cu atenţie capacităţile militare. Grupările
masive de infanterie şi artilerie, forţele dominante în războiul dintre Iran şi Irak, sunt
înlocuite de forţe care să se concentreze pe misiuni specifice. Acest stat a dezvoltat o
capacitate militară substanţială care ameninţă transportul maritim prin Strâmtoarea
Hormuz şi în restul Golfului şi a dezvoltat o capacitate de război neconvenţional, care
se poate proiecta în Golf şi de-a lungul regiunii. Au crescut constant rachetele sale,
capabilităţile sale de război chimic şi biologic şi caută să obţină arme nucleare” 16 .
Aşadar, problema unui posibil arsenal nuclear iranian devenise o chestiune care
preocupa încă din anii '90 mediul politic, dar şi cel academic, începând să
neliniştească tot mai mult opinia publică americană.
Totuşi, trebuie luate în seamă şi alte puncte de vedere atunci când se vorbeşte
de iminenta producere a armei nucleare de către Iran, mai ales că multe dintre
semnalele de alarmă pe această temă provin din mediul politic, israelian sau
american. Un punct de vedere, în acest sens, aparţine lui Shannon Kile, şeful de
proiect privind armele nucleare al institutului SIPRI care afirma, nu de mult,
următoarele: "Eu încă mai cred că putem vorbi de mai mulţi ani de acum înainte legat
de faptul că ... Iranul ar putea dezvolta o armă nucleară şi, desigur, înainte de putea
avea o armă nucleară care ar putea fi lansată" 17 . Este declaraţia a unui specialist care
vine să contrazică faptul că Iranul ar avea capacitatea, din punct de vedere tehnic, de
15
Chicago Summit Declaration, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_87593.htm?
mode=pressrelease.
16
Barry R. SCHNEIDER, Middle East Security Issues. In the shadow of weapons of mass
destruction proliferation, Air University Press, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data,
1999, p.30.
17
Fredrik DAHL, Iran may still be years away from any nuclear-armed missile, Reuters,
02.10.2012, http://in.mobile.reuters.com/article/worldNews/idINDEE89107S20121002.
294