Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), sistemul celor trei
Piloni este anulat, iar cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală este şi ea
comunitarizată, fără să dispară protagonismul statelor membre în materie. Pentru
aceste sectoare este posibilă intervenţia statelor mai mult decât este de obicei permis
altor sectoare comunitarizate. Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea Uniunii
Europene de a acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi
şi pentru cetăţenii săi, precum libertatea, securitatea şi justiţia (combaterea
terorismului sau lupta împotriva criminalităţii). De asemenea promovează Europa
drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, precum şi valorile
fundamentale ale Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul
primar european şi prevede noi mecanisme de solidaritate, încercând să asigure o mai
bună protecţie cetăţenilor europeni în spaţiul de libertate şi de securitate.
Începând cu anul 1985, un număr de state membre ale Uniunii Europene 7 au
convenit să anuleze controalele persoanelor care treceau frontierele dintre
respectivele state, frontiere interne în cadrul Europei unite. Acest teritoriu a devenit
un spaţiu fără frontiere interne, căpătând denumirea de Spaţiu Schengen. Statele
membre ale Acordului Schengen au introdus o politica comună în domeniul vizelor şi
au convenit stabilirea unor controale eficiente la frontierele externe, iar sistemul
Schengen a devenit parte integrantă a Tratatului Uniunii Europene.
Extinderea din 2004 şi 2007 a pus din nou în dezbatere problema frontierelor
unei Uniuni Europene (acum cu 27 de state membre 8 ), dar şi sensul, durabilitatea şi
sustenabilitatea proiectului european: conţinutul conceptului de frontieră europeană,
mecanismul de asigurare a securităţii Uniunii Europene, capacitatea instituţiilor
supranaţionale cu privire la securitatea externă a Uniunii, dar şi relaţiile specifice
dintre ţările membre cu privire la libera circulaţie a persoanelor 9 . Privită din punctul
de vedere al securităţii economice, putem aprecia faptul că extinderea Uniunii
Europene nu a sporit securitatea, ci dimpotrivă a facilitat îngustarea conceptului de
securitate la nivelul statelor membre 10 . Astfel că potenţialul de protecţie al politicilor
comune este pus în discuţie, nu mai este eficient 11 .
7
Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg şi Olanda, cărora li s-au alăturat progresiv alte state,
inclusiv cele care au devenit state membre ale Uniunii Europene în anul 2004.
8
Croaţia urmează a se alătura ca cel de-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene la mijlocul
anului 2013, în condiţiile ratificării până la acel moment a Tratatului de Aderare de către toate
Parlamentele celor 27 de state membre actuale.
9
în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre aceste state, în ciuda calităţii lor de state membre al
Uniunii Europene, sunt de tip clasic cu ambasade în fiecare dintre ele ceea ce complică asigurarea
securităţii.
10
A se vedea problematica securităţii economice şi financiare a statelor membre şi noua abordare a
conceptului posibilităţii falimentului statelor.
11
Dar Uniunea Europeană, la rândul său, mai este ea eficientă? Se consideră că Uniunea Europeană
trebuie să răspundă la trei imperative majore: necesitate, eficienţă şi legitimitate. Legitimitatea, în
contextul crizei economice şi a necesităţii instituţionale de regândire a modului de funcţionare al
Uniunii, pare să fie pierdută. Pe de altă parte, eficienţa Uniunii Europene pare să fie foarte scăzută
(dacă se pune problema ca unele state membre să intre în faliment, fiind nevoie de sprijinul
Uniunii). Dacă legitimitatea este pierdută iar economia sa nu este eficientă, se pune întrebarea: mai
este Uniunea Europeană necesară?
376