Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

puteri care negociază cu Teheranul în controversatul dosar nuclear iranian este
constituit din cele 5 ţări membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU
(China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, SUA) plus Germania.
Reprezentanţi ai autorităţilor iraniene afirmă că / în cazul eşuării negocierilor
cu G5 + 1 / Iranul va obţine uraniu îmbogăţit 60%, necesar funcţionării submarinelor
sale. Experţii nucleari occidentali consideră că Iranul obţine deja uraniu îmbogăţit
peste nivelul permis, acela de 20% (uraniul îmbogăţit 90% serveşte la fabricarea
bombei atomice).
În tot acest joc diplomatic şi politic, Federaţia Rusă se plasează discret de
partea arabilor, inclusiv prin furnizarea de armament.
La toate aceste aspecte prezentate se adaugă situaţia incendiară din nordul
Africii, unde în mai multa ţări s-au schimbat regimurile politice şi trebuie avut în
vedere predictibilitatea acestor noi guverne, al căror comportament n-a fost încă
neverificat, evoluţiile fiind recente.
În acest moment (începutul lunii octombrie 2012), dosarul Siriei este cel mai
îngrijorător, pentru că se afundă tot mai mult într-un război civil cu multe victime
(peste 31 000, până în octombrie 2012) – îndeosebi în rândul civililor – iar populaţia
se confruntă cu o criză alimentară din ce în ce mai extinsă. Pe lângă problemele
interne, legate de protestele împotriva actualului regim, a apărut şi un aspect de relaţii
externe. Este vorba de faptul că în noaptea de 3 spre 4 octombrie 2012, Turcia a fost
bombardată de pe teritoriul sirian. În aceeaşi noapte, la Bruxelles a avut loc o
reuniune a ambasadorilor NATO pentru a evalua situaţia, putându-se invoca art. 5 din
Tratatul NATO, care prevede că un atac împotriva unui stat membru NATO este
considerat atac împotriva tuturor. De cealaltă parte, oficiali sirieni au declarat că vor
declanşa o anchetă pentru a se stabili vinovaţii, sugerând că nu este o acţiune
guvernamentală, ci că ar fi acţiunea unor grupări teroriste sau ale rebelilor, în
încercarea de a provoca Turcia împotriva regimului lui Bashar al Ashad. Evoluţiile
sunt într-o continuă şi rapidă derulare.
Din toate aceste elemente, se poate concluziona că – pe acest subiect – situaţia
este deosebit de complexă, dinamică, periculoasă şi – cel mai grav – cu totul
imprevizibilă. Asta pentru că se ştie că în orice analiză în acest domeniu, gradul de
predictibilitate este primul aspect luat în a evalua un actor internaţional, o regiune sau
stare conflictuală.
Nici România nu este în perfectă siguranţă raportat la această regiune, având în
vedere faptul că – potrivit celor mai recente evaluări – rachetele cu rază medie de
acţiune ale Iranului pot atinge şi teritoriile Bulgariei şi României. Ne rămâne să
sperăm că diplomaţia românească va proba din nou talentul, tradiţia şi buna reputaţie
în a fi mediator eficient în Orientul Mijlociu, inclusiv în interes propriu.
Situaţia din fostul spaţiu iugoslav
Kosovo constituie principalul subiect controversat al acestei regiuni. În
încercarea de găsi soluţii, în octombrie 2012, guvernul sârb a stabilit o echipă de
negociatori care să lucreze cu reprezentanţii provinciei Kosovo.
54