Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Înţelegerea domeniului comenzii şi controlului presupune în primul rând
studierea şi analiza mediului global în care au loc acţiunile militare în
contemporaneitate şi probabil în viitor.
O arhitectură eficientă a sistemului de comandă şi control a grupărilor de forţe
de nivel operativ în operaţii şi nu numai, trebuie să acopere şi să răspundă cerinţelor
celor trei domenii definite în primul capitol (fizic, cognitiv şi informaţional).
Potrivit experienţei armatelor occidentale şi standardelor NATO, sistemele de
comandă şi control pentru grupările de forţe întrunite cu rol operativ trebuie să
cuprindă următoarele sisteme interconectate tehnic şi funcţional: sistemul de
comandă şi control; sistemul de asigurare a informaţiilor; sistemul de comunicaţii;
sistemul reţelelor de calculatoare.
Sistemul de comandă şi control reprezintă un ansamblu de activităţi de
management al informaţiilor, proceduri, echipamente şi mijloace auxiliare utilizate de
comandant pentru conducerea acţiunilor militare. Sistemul de comandă şi control îl
sprijină pe comandant prin realizarea a trei funcţii importante: crearea şi actualizarea
imaginii operaţionale comune; accelerarea procesului de elaborare a deciziilor prin
creşterea vitezei şi preciziei acestuia; desfăşurarea activităţii de pregătire şi
transmitere a ordinelor de acţiune.
Sistemul de asigurare a informaţiilor realizează toate funcţiile privind
procurarea, analiza, sinteza şi fuziunea tuturor datelor purtătoare de informaţii pentru
comandă şi control. Prin sinteza şi fuziunea informaţiilor obţinute pe câmpul de luptă,
trebuie să se asigure crearea imaginii grafice comune, care va fi afişată simultan la
toate componentele din compunerea grupării de forţe întrunite.
Sistemul de comunicaţii reprezintă un ansamblu de echipamente, metode,
proceduri şi personal specializat, organizat pentru îndeplinirea funcţiilor de transfer al
informaţiilor.
Sistemul reţelelor de calculatoare încorporează reţelele locale de calculatoare
ale punctelor de comandă (de bază, de rezervă, înaintat), ale punctelor de comandă
similare şi ale componentelor subordonate. Ceea ce defineşte sistemul reţelelor de
calculatoare este caracterul său deschis, structura ierarhică distribuită şi organizarea
modulară, care permit atât funcţionarea integrată în cadrul grupării de forţe întrunite
cu rol operativ, cât şi independentă în cadrul fiecărei componente, asigurându-se
schimbul reciproc şi oportun de informaţii în orice condiţii.
Analizând structura sistemului de comandă şi control al unei grupări de forţe de
nivel operativ putem afirma că este constituit din mai multe sisteme, modularizate,
integrate şi interdependente, care din punct de vedere arhitectural pot fi grupate în trei
componente:
arhitectura operaţională care realizează o descriere a proceselor şi
activităţilor precum şi a fluxurilor informaţionale, necesare pentru a îndeplini sau a asista
activităţile militare;
arhitectura de sistem ce reprezintă structura logică şi principiile de operare
ale unui ansamblu, specific sistemului de comandă şi control. Acesta din urmă include
servicii, funcţii şi standarde de interfaţă pentru a atinge performanţele cerute, în condiţiile
constrângerilor specificate;
331