Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

de hegemon unic şi să accepte compromisuri majore. Alte state, conştiente de
redistribuirea puterii, vor gravita spre noile centre de putere şi se vor distanţa de
alianţele anterioare. Ascensiunea economică a altor centre de putere va crea
instabilitate. Noile puteri, nesatisfăcute de ierarhia anterioară, nu vor mai accepta un
statut „subordonat”. Alianţe si parteneriate mai mult sau mai puţin „naturale” între
centrele de putere globală pot duce la o configuraţie multipolară fluidă, plină de
rivalităţi, suspiciuni şi confruntări periculoase. Din nefericire, experienţa din trecut
sugerează că redistribuirea puterii între state tinde să creeze conflicte politice şi
militare.
În timp însă pot apărea pretenţii. State precum China pot ajunge la un PIB
comparabil cu cel al Statelor Unite. Dar, în cazul Chinei, acest rezervor de bunăstare
va fi cu siguranţă absorbit, într-o primă fază, de imensa sa populaţie şi nu va putea fi
utilizat pentru finanţarea unor angajamente globale comparabile cu cele pe care
Statele Unite şi le asumă astăzi.
Sfârşitul unipolarităţii a fost grăbit şi de erorile strategice ale Statelor Unite.
Atât prin ceea ce au făcut, cât şi prin ceea ce nu au reuşit să facă, Statele Unite au
accelerat apariţia unor centre de putere alternative în lume, slăbindu-şi astfel propria
poziţie.
Prin urmare multipolaritatea centrelor de putere este o realitate care pe zi ce
trece îşi face simţită tot mai accentuat prezenţa pe scena politică internaţională, iar
fiecare centru de putere va trebui să ia in considerare şi intenţiile celorlalte centre
atunci, când îşi propun să se manifeste în oricare parte a lumii.
2. Emergenţa structurilor de putere reflectată la nivel regional
Pentru a elabora o politică externă competentă, liderii statelor au nevoie de
acces la informaţii utile, de capabilitatea de a face analize raţionale şi de o cultură
politică matură. Ambiţiile, pretenţiile şi atitudinea celorlalte state şi, mai ales, a
statelor puternice, cu interese majore în regiunea respectivă, au o influenţă directă
asupra celor care iau decizii de politică externă. Liderii trebuie să ţină cont şi de
aspiraţiile, opiniile şi emoţiile colective ale populaţiilor proprii. În orice sistem social
în care autorităţile servesc interesele naţionale, guvernanţii au nevoie de susţinere
politică „acasă”. Politicienii tind să exagereze anumite aspecte politice pe care le
consideră favorabile şi să ignore informaţii reale care le-ar contrazice criteriile
decizionale. Percepţiile publicului autohton, formate în parte de promisiunile
nerealiste ale politicienilor, îi pot forţa pe guvernanţi să ia decizii politice eronate.
1. În Statele Unite, Canada şi Uniunea Europeană, o parte dintre cetăţeni sunt
alarmaţi de ascendenţa altor centre de putere care, în timp, ar putea periclita
„civilizaţia occidentală”. Temându-se că vor fi copleşiţi de imigranţi neasimilabili,
vest-europenii se simt timoraţi de erodarea propriei identităţi. Ei sunt ostili faţă de
globalizare, care, în percepţia lor, înseamnă reducerea salariilor, pierderea slujbelor şi
eliminarea beneficiilor sociale.
2. În urma multor eşecuri, o mare parte din populaţia ţărilor musulmane se
simte profund umilită. Resentimentele musulmanilor faţă de occidentali, consideraţi
66