Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

azează este cooperarea. Având în vedere această nevoie de cooperare, planificarea
pentru urgenţe civile din NATO, vizează, în ceea ce priveşte protecţia civilă sprijinul
pentru autorităţile naţionale în situaţii de urgenţă, sprijinul autorităţilor naţionale
pentru protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de distrugere în masă şi
cooperarea cu ţările partenere în prevenirea şi gestionarea dezastrelor.
Planurile pentru urgenţe civile reprezintă un amplu program nemilitar de
activităţi în cooperare, incluzând seminarii, ateliere de lucru, exerciţii, cursuri de
perfecţionare şi schimburi de informaţii cu un accent din ce în ce mai evident pe
misiunile de protecţie civilă, în special datorită creşterii în intensitate, frecvenţă şi
urmări a dezastrelor naturale.
Pregătirea pentru cazuri de dezastre şi protecţia populaţiei sunt elementele
comune ale majorităţii activităţilor din cadrul Parteneriatului pentru Pace în domeniul
planurilor pentru urgenţe civile. O atenţie specială este acordată avalanşelor,
accidentelor chimice, cutremurelor, inundaţiilor, accidentelor nucleare şi
transportului de produse periculoase. În aceste activităţi sunt implicaţi toţi partenerii,
la diferite nivele ale administraţiei locale şi naţionale, precum şi la nivelul
organizaţiilor neguvernamentale.
Grupul NATO pentru Transport a stabilit mecanisme de coordonare a
resurselor naţionale civile de transport pentru a fi utilizate de Alianţă în domenii
precum evacuarea în masă şi evacuarea medicală. De asemenea, NATO a dezvoltat
un memorandum privind facilitarea transportului transfrontalier de resurse civile
vitale, accelerând şi simplificând asistenţa internaţională furnizată în caz de incident
major.
Ţările partenere şi-au adus o contribuţie semnificativă la planificarea pentru
urgenţe civile a NATO şi la pregătirea capacităţilor de intervenţie în caz de dezastre.
Ţările Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic sunt reprezentate în structurile de
planificare pentru urgenţe civile ale alianţei şi sunt implicate în activităţi de educaţie
şi formare profesională.
În urma summit-ului de la Riga din 2006, au fost luate măsuri pentru a spori
capacitatea forţelor NATO de a sprijini eforturile de stabilizare şi reconstrucţie în
toate fazele crizelor. Responsabilităţile principale pentru stabilizare şi reconstrucţie
revin în mod normal altor actori precum organizaţiile locale şi internaţionale şi
organizaţiile nonguvernamentale. Cu toate acestea, problemele de securitate pot
împiedica aceşti actori să-şi îndeplinească responsabilităţile.
Expertiza civilă, provenind din experienţa naţională, poate fi solicitată în viitor
pentru a asigura consilierea militarilor în contextul sprijinului pentru stabilizare şi
reconstrucţie, în coordonare cu ţara gazdă. Expertiza civilă ar putea asigura
consultanţă pe probleme precum reconstrucţia industriei locale, reţele de transport,
relansarea producţiei agricole, reconstrucţia infrastructurii de sănătate şi a celei civile
de comunicaţii.
214