Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

sau mai multe state. Deşertificarea şi seceta, la nivel global, ameninţă existenţa a
peste unui miliard de oameni din mai bine de 110 state.
În opinia profesorului Norma Myers, în rezumat, securitatea mediului poate fi
definită ca arhitectura relaţională care se referă la factorii de mediu – apă, sol,
vegetaţie, climă şi alte componente de bază care constituie fundamentul natural al
unei naţiuni – care pot perturba toate activităţile socio-economice şi vulnerabiliza
stabilitatea politică. Din această perspectivă atunci când resursele mediului sunt
degradate, sau epuizate, creşte şi gradul de insecuritate al unei naţiuni. Abordarea
adecvată trebuie să vizeze obiectivul general: securitate pentru toţi, securitate pentru
totdeauna.
Fundaţia pentru Securitatea Mediului & Sustenabilitate 8 avansează următoarea
definiţie: securitatea mediului poate fi considerată o condiţie specifică unei naţiuni
sau regiune, bazată pe o guvernare performantă, management capabil şi utilizarea
durabilă a propriilor resurse naturale şi a mediului, necesară evoluţiei prin stabilitate
socială, economic şi politică pentru asigurarea bunăstării populaţiei.
Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a mediului devin variabile critice
pentru stabilitatea politică şi economică şi a bunăstării sociale. „Guvernarea
mediului” poate fi definită ca totalitatea tradiţiilor şi instituţiilor prin care este
exercitată puterea, responsabilitatea şi autoritatea în domeniul resurselor naturale ale
unei naţiuni. În mediile academice internaţionale este agreată următoarea definiţie:
securitatea mediului este relaţia dintre problemele de securitate, precum conflictele
armate, şi mediul natural. Acest domeniu s-a impus mai ales în urma examinării
relaţiilor dintre potenţialul scăzut al resurselor naturale şi conflicte.
Organizaţiile internaţionale relevante nu au avansat o definire a conceptului
care să permită elaborarea politicilor în domeniul mediului. Spre exemplu, Programul
Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO)
nu au adoptat o definiţie privind securitatea mediului. UNEP a făcut unele precizări
în raportul din anul 1994 privind dezvoltarea umană (pg.28) considerând
„ameninţările de mediu la adresa ţărilor sunt o combinaţie a degradării ecosistemelor
locale şi ca atare a sistemului global. Acestea constituie ameninţări la adresa
securităţii mediului”.
2. Strategia naţională pentru securitatea mediului
2.1. Strategie – definiri conceptuale
În cadrul acestui document, o premieră în domeniul mediului în România, se
fac câteva precizări privind conceptul de strategie. Există, de foarte multe ori, o
confuzie între politica într-un domeniu şi strategia din sfera respectivă. Politica este
format dintr-un set de obiective care definesc ceea ce se doreşte a se realiza la nivelul
unei naţiuni în acel domeniu. Strategia este, în esenţă, o activitate practică şi
pragmatică şi realizează integrarea politicii cu acţiunea.
Dacă ne referim la „marea strategie”, adică la un document de nivel strategic
naţional, atunci va fi elaborat un document care permite coordonarea şi orientarea
8 www.fess-global.org.
316