Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

În domeniul deciziilor economice care afectează în mare măsură suveranitatea
naţională, cum ar fi fiscalitatea, redistribuirea veniturilor sau politica socială, Uniunea
Europeană joacă doar un rol de susţinere a politicilor statelor membre, competenţa
rămânând de resortul ţărilor membre. Politicile europene de integrare (cum ar fi cele
în domeniul imigraţiei) pot doar să stabilească fundamentul cooperări dintre state în
domeniile de mare sensibilitate la nivelul politicilor sociale. Uniunea Europeană
sprijină acţiunile statelor membre de manierea de a face sistemele compatibile pentru
a permite marii pieţe comune să funcţioneze. În acest domeniu, Uniunea Europeană
nu urmăreşte armonizarea ci compatibilizarea.
Caseta 2
Accentuarea fenomenului: înlănţuirea politicilor economice comune în
Uniunea Europeană sau „Cine face ce?”
Arhitectura instituţională şi decizională a Uniunii Europene oscilează între
confederaţie şi federaţie, între supranaţionalitate şi cooperare interguvernamentală.
Acest model „original” nu favorizează în mod deosebit înţelegerea
repartizării competenţelor între statele membre şi Uniunea Europeană. În fapt,
Uniunea Europeană este un spaţiu în interiorul căruia politicile economice ale
ţărilor membre sunt strâns corelate între ele şi răspund la întrebarea „Cine face
ce?”, presupunând referirea la tratatele europene apărute succesiv, precum şi la
jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Anumite politici sunt comunitare sau
„comunitarizate”, adică aparţin direct de Uniunea Europeană şi se interzice, în
consecinţă, orice intervenţie naţională (competenţa statelor membre este reziduală).
Este cazul politicilor monetară, agricolă, comercială şi politicii concurenţei.
Paralel, alte politici (socială şi de sănătate, de ocupare, de cercetare-dezvoltare,
coeziune economică şi socială, de transport şi altele) sunt atât politici care au
rămas sub responsabilitatea statelor membre, cât şi a instituţiilor comunitare, ceea
ce înseamnă competenţe împărţite şi responsabilităţi comune. Anumite politici au
rămas în exclusivitate la nivelul statelor naţionale membre, acţiunile europene fiind
sub formă de sprijin. Această înlănţuire a politicilor nu este de natură să
denatureze complexitatea sistemului politicilor europene, pentru că anumite politici
ţin de mai multe categorii.
Silaşi et al (2006), Vol. II. Politicile economice. Uniunea Economică şi
Monetară
2.2. Uniunea Europeană şi securitatea economică şi politică a statelor
membre
Uniunea Europeană a fost fondată pentru a consolida securitatea economică şi
politică a fiecărei naţiuni europene ce va face parte din proiectul european. Economia
nu este decât un instrument pus în serviciul unui obiectiv politic – integrarea politică
şi constituirea naţiunii europene.
380