Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence are ca scop principal
integrarea structurilor participante, asigurarea eficacităţii şi oportunităţii acţiunilor,
iar prin aceasta îndeplinirea misiunilor şi atingerea obiectivelor comune în timpul cel
mai scurt cu putinţă, cu pierderi cât mai reduse posibil. Sunt urmărite la acest nivel în
general aspectele calitative ale acţiunilor/operaţiilor de intelligence. Practic sunt
valorizate toate capabilităţile acumulate în perioadele anterioare, de constituire,
încadrare, dotare, antrenare şi evaluare.
Eficientizarea cooperării în domeniul intelligence vizează toate componentele
sistemului, începând cu fundamentele teoretice, strategii, structuri, sisteme de
selecţie, formare şi antrenare a personalului, înzestrare, comanda şi controlul, gradul
de interoperabilitate, standardizare şi integrare în raport cu cerinţele interne şi externe
(NATO, UE), nivelul şi calitatea susţinerii logistice etc.
Ca şi activitatea componentelor Sistemului securităţii naţionale, cea a
structurilor de intelligence, şi mai ales a Comunităţii Naţionale de Informaţii, este
supusă nevoii de eficienţă. Realizarea unui nivel cât mai ridicat al eficienţei în
domeniul intelligence, presupune acţiunea conştientă a tuturor structurilor implicate,
aflate în diferite tipuri şi situaţii de cooperare, sub impulsul unui ansamblu de factori
(cauze) obiectivi şi subiectivi, precum şi a influenţelor directe sau indirecte ale unei
game variate de condiţionări ce se manifestă atât în interiorul sistemului cât şi în
afara acestuia, prin întrebuinţarea unei palete largi de mijloace şi procedee de acţiune,
toate acestea putând fi înglobate în ceea ce am putem defini drept proces de
eficientizare.
3. Metode, tehnici şi instrumente ce pot fi utilizate pentru eficientizarea
cooperării în cadrul comunităţii naţionale de informaţii
Metoda ABC (Activity Based Costing)
Aceasta este o metodă de calcul de tip absorbant (full-costing) în care
instituţia/serviciul este privit ca o reţea de procese transversale. Procesul este definit
ca ansamblu de activităţi ce concură la realizarea unui obiectiv. Activitatea este un
ansamblu de de operaţiuni ordonate şi legate între ele. Operaţiunile consumă resurse
iar costul acestora va fi încorporat prin intermediul inductorilor de cost (chei de
repartiţie utilizate pentru afectarea resurselor la activităţi).
Costul complet (costul complet al operaţiunilor desfăşurate în comun) se obţine
astfel: cheltuieli directe (valoarea tehnicii, echipamentelor, mijloace etc.) plus
cheltuieli indirecte ale centrelor de regrupare care sunt imputate cu prorata
inductorilor de activitate (combustibil, materiale specifice etc.).
Metoda ABC consideră că toate activităţile sunt principale în determinarea
costurilor operaţiunilor. Pentru metoda ABC activităţile sunt considerate ca loc unde
este studiată legea de comportament a cheltuielilor în funcţie de activităţile
desfăşurate; calculul costului operaţiunilor nu este decât un proces secundar a ceea ce
este primordial: costul activităţilor şi procesului. Noţiunea de activitate este mai
apropiată de preocupările personalului implicat decât noţiunea de operaţiune.
Tehnica Benchmarking
126