Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

Concluzii
În finalul acestui material apreciez oportună prezentarea unora din opiniile
avansate de membrii grupului de lucru, mai ales în ceea ce privesc riscurile la adresa
securităţii mediului.
Referitor la domeniul ape au fost sesizate riscurile pe care le prezintă
securitatea construcţiilor hidrotehnice (baraje, diguri, sisteme de hidroamelioraţii,
etc.), asigurarea apei în cantităţile şi/sau calităţile necesare pentru populaţie,
industrie, agricultură, urbanism, acvacultură, navigaţie sau sistemul hidroenergetic
naţional. Una din problemele sesizate de specialităţii din direcţia ape a fost şi
siguranţa şi stabilitatea terenurilor aferente construcţiilor şi amenajărilor hidrotehnice
întrucâît prin realizarea acestor construcţii strategice se pot genera premisele punerii
în instabilitate a unor prismuri de rocă din fundaţie şi/sau din versanţi.
În domeniul biodiversităţii „Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a
României Orizonturi 2010-2020-2030” vizează obiective pentru menţinerea, consolidarea,
extinderea şi adaptarea continuă a configuraţiei structurale şi a capacităţii
funcţionale a biodiversităţii ca fundament pentru menţinerea şi sporirea potenţialului
naţional de suport în corelare cu presiunea dezvoltării sociale, al creşterii economice
şi impactul previzibil al modificărilor climatice. Pe teritoriul României se află un
număr mare de regiuni biogeografice şi o varietate largă de habitate naturale şi specii
sălbatice de interes comunitar aflate în mare parte într-o stare de conservare
favorabilă. Cu toate acestea, indicatorul conservarea biodiversităţii pentru România
are cea mai mică valoare în comparaţie cu celelalte state membre, şi anume 4,2.
Suprafaţa ariilor naturale protejate, de interes naţional, reprezintă 7% din suprafaţa
ţării iar suprafaţa totală a siturilor Natura 2000 reprezintă 22,68% din suprafaţa
teritoriului României. O importanţă aparte trebuie acordată biodiversităţii din
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării care deţine un habitat de excepţie.
Diferenţierea spaţiului deltaic, de la prima bifurcaţie către ţărmul mării şi de la
braţele principale spre interior, este rezultatul evoluţiei în timp, care a dus la
formarea grindurilor, lacurilor, gârlelor şi terenurilor amfibii şi respectiv, a
ecosistemelor. Deoarece ecosistemele din deltă sunt în strânsă interacţiune şi toate
determinate de fluviul Dunărea şi de energia primită de la soare, acest angrenaj
abiotic este considerat ca un sistem, un nivel supra-eco-sistemic de organizare a
materiei. O importanţă deosebită o reprezintă desemnarea ca sit de importanţă
comunitară, care adăposteşte 29 tipuri de habitate în bioregiunea stepică şi 3 tipuri de
habitate în bioregiunea pontică, în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000.
Având în vedere configuraţia morfo-hidrografică, asociaţiile floristice şi faunistice,
impactul activităţilor antropice în decursul timpului, în Rezervaţie, au fost identificate
două categorii de ecosisteme şi anume: ecosisteme naturale parţial modificate de
om şi ecosisteme antropice. Au fost descrise 23 de ecosisteme naturale parţial
modificate de om distribuite pe toată suprafaţa Rezervaţiei, de la braţele Dunării până
la plajele marine precum şi 7 ecosisteme antropice ce includ amenajările agricole,
piscicole şi silvice sau aşezările umane (urbane şi rurale).
322