Vol. 1 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate ...

executarea acţiunilor specifice războiului de comandă şi control (C2),
care presupune abilitatea de a detecta, identifica sisteme C2 ale adversarului, folosind
toate mijloacele şi procedeele la dispoziţie, precum şi de a proteja şi apăra propriile
sisteme C2, prin cunoaşterea şi înţelegerea vulnerabilităţilor acestora, identificarea şi
luarea contramăsurilor necesare;
determinarea cursului optim al acţiunilor printr-o planificare dinamică şi
flexibilă, cunoaşterea permanentă a situaţiei şi realizarea capacităţilor necesare pentru
îndeplinirea deciziilor comandanţilor;
obţinerea şi punerea la dispoziţie a datelor şi informaţiilor
corespunzătoare, în timp real şi în volumul, forma şi locul necesare cursurilor
acţiunilor, satisfăcând nevoile de informaţii ale comandanţilor în legătură cu misiunea
încredinţată, forţele adversarului, trupele proprii, terenul şi starea vremii;
avertizarea asupra situaţiei prin procurarea rapidă, prelucrarea oportună
a datelor şi informaţiilor necesare şi diseminarea acestora în forma şi cantitatea
corespunzătoare fiecărui nivel de comandă;
gestionarea informaţiilor publice, astfel încât să existe capacităţi de
prezentare proactivă a informaţiei, pentru a obţine sprijinul opiniei publice şi a
coordona eficient, în timp util, difuzarea informaţiilor cu imaginile despre situaţie,
atât către mass-media cât şi către forţe.
Dinamica evoluţiei tehnologice a determinat, în ultimele decenii, mutaţii
majore în toate domeniile activităţii socio-umane, dar cele mai spectaculoase - sau
poate doar cele mai vizibile - au fost cele din domeniul militar, uneori schimbând
profund esenţa acţiunilor militare. Conceptele clasice cu care operau majoritatea
specialiştilor - spaţiul şi timpul - au fost dramatic alterate prin digitalizare,
consecinţele acestui proces fiind materializate în creşterea letalităţii, rapidităţii în
decizii şi a dinamicii acţiunilor militare.
Pe de altă parte, spectaculoasa dezvoltare a comunicaţiilor şi îndeosebi
combinarea acestora cu sistemele informatice avansate au determinat scurtarea
drastică a timpului de culegere, identificare, transmitere, prelucrare şi diseminare a
datelor şi informaţiilor, precum şi necesitatea informării şi conducerii în timp real, în
concordanţă cu rata înaltă a schimbărilor ce au loc pe câmpul de luptă. Aceste aspecte
au şi ele, la rândul lor, efecte asupra structurilor de conducere, fluxurilor
informaţionale şi atribuţiilor ce revin statelor majore pe linia planificării, organizării
şi coordonării operaţiilor. În aceste condiţii timpul necesar pentru planificarea
acţiunilor se reduce foarte mult, impunându-se luarea unor decizii rapide şi
elaborarea oportună a planurilor şi ordinelor de multe ori concomitent cu ducerea
acţiunilor.
Trecând la o analiză ceva mai detaliată a implicaţiilor şi tendinţelor de
dezvoltare tehnologică în perspectiva următoarelor două decenii, constatăm o serie
largă de opinii, majoritatea convergente spre aceleaşi concluzii. Potrivit unui studiu
efectuat de specialişti ai ţărilor membre NATO 9 , impactul tehnologiilor moderne
asupra fenomenului militar va fi profund, cu consecinţe şi schimbări semnificative în
9
Organizaţia pentru Cercetare şi Tehnologii a NATO, LAND OPERATIONS IN THE YEAR
2020, Bruxelles, 1999, pp. 15-16.
329