ANUARUL - DSpace

RIVALITATEA POLONO-AUSTRIACĂ
şi
ORIENTAREA POLITICA A ŢĂRILOR ROMÂNE
LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XVII
DE
I. MO GA
Lucrarea de faţă este rezultatul cercetărilor, pe care am
avut prilejul a le face în arhivele Vaticanului, în cursul anilor
1927—8, când am cules aproape întreg materialul privitor la
Ţările Române, aflător în corespondenţa nunţiilor apostolici din
Varşovia dela 1672 până la 1699.
Personalitatea proeminentă a lui Ioan Sobieski predomină
această perioadă de timp, în care regele polon, conştient de importanţa
ce o avea regatul său, atât în conflictul dela Rin între
Ludovic XIV şi împăratul Leopold, cât mai cu seamă în rcsolvirea
problemei stăpânirii Principatelor Române, — problemă de
un interes vital pentru Turcia, Austria, Polonia şi mai târziu
Rusia —, a căutat, întâiu izolat, apoi în cadrul Ltgei Sfinte, să
arunce puterea otomană dincolo de Dunăre, să-şi păstreze stăpânirea
asupra Ucrainei, să cucerească Moldova, formulând dela
un timp pretenţii de suzeranitate şi asupra Ţării Româneşti şi a
Transilvaniei. Marile planuri de expansiune polonă întâmpinară,
în ce priveşte stăpânirea Principatelor Române, o statornică împotrivire
la Curtea din Viena şi victorioasa înaintare a oştirilor
împăratului Leopold în Ungaria şi în Transilvania, dar mai cu
seamă politica iscusită a domnilor români, strânşi în cleştele
rivalităţii polono-austriace, zădărniciră încercările lui Ioan Sobieski
de a-şi întinde stăpânirea până la Dunăre.
In aceşti ani de neîntrerupte conflicte militare şi diplomatice,
reprezentanţii Vaticanului la Varşovia aveau însărcinarea să aii-