ANUARUL - DSpace

496 I. CRĂCIUN
plător, în 1871, de către Ferdinand Knauz între scoarţele altei
cărţi, exemplar pe care 1-a dăruit Academiei Maghiare din Budapesta
şi sortit să fie retipărit în „Tortenelmi Târ" 9 ). Dar s'a
întâmplat să fie găsit cu timpul şi originalul, la Abaţia din Pannonhalma,
publicat apoi de către un profesor al Şcoalei Superioare
delà această Abaţie, Pancraţie Sôrôs, după cum am spus
şi ma sus, sub titlul: „Pellerdi Péter levele Bâthory Zsigmondnak
Szinân basân aratott gyôzeknérôl", în româneşte „Scrisoarea
lui Petru Pellérdi privitoare la biruinţa lui Sigismund Bâthory
asupra lui Sinan Paşa" 10 ). In introducerea ce precede scrisoarea,
Sôrôs arată deosebirile dintre original şi tipăritura lui
Manlius. Reproducerea o face ţinând seamă de aceste deosebiri,
corectându-1 pe Manlius după manuscrisul original. In traducerea
ce urmează am avut în vedere aceste corectări.
Pentru istoriografia românească scrisoarea lui Petru Pellérdi
aduce unele ştiri noui, pe alocuri cât se poate de interesante.
In ea se înseamnă, întâi de toate, contribuţia lui Sigismund
Bâthory pentru alungarea lui Sinan Paşa din Ţara Românească,
în 1595. şi numai în al doilea rând contribuţia lui Mihaiu Viteazul
şi deloc a Italienilor, cari au avut un rol destul de important
la asediul cetăţii Giurgiului. Pentru Pellérdi persoana
principală e Sigismund; în jurul lui se brodează toată acţiunea,
numai pe el vrea să-1 recomande prin scrisoare lui Nâdasdy.
Ceilalţi participanţi la acţiune nu intră în preocupările scrisorii
şi 1
deci sunt mai' rar pomeniţi, sau ignoraţi cu totul. Din această
atitudine subiectivă a autorului scrisorii nu trebuie să ajungem
numai decât la concluzia, că rolul lui Mihaiu Viteazul a fost redus,
cum se spune în istoriografia ungurească, în general, şi
cum a „reuşit" să ne demonstreze d-1 Veress în studiul citat mai
sus, în special. Apoi nu poate fi tăgăduit ajutorul foarte hotărâtor
al Italienilor la ocuparea cetăţii Giurgiului. Alte izvoare
contemporane, româneşti, ungureşti şi italiene, ne arată cu destule
amănunte vitejia lui Mihaiu în această campanie şi rolul
Italienilor lui Silvio Piccolomini la asediul cetăţii. Pellérdi se
restrânge, deci, în senisoare numai la ce a făcut Sigismund Bâthory,
fără să nege în vre-un loc rolul lui Mihaiu şi al Italienilor. In
acest sens trebue înţeleasă scrisoarea Diacului Petru: să arate
numai ce a făcut stăpânul său, restul neîntrând în subiectul scrisorii.
De altfel despre Români, atât cât spune, are cuvinte foarte
frumoase. Pedestraşii lui Răzvan Vodă, Domnul Moldovei, cari
vin în ajutorul lui Mihaiu Viteazul, sunt „minunat de frumoşi",
iar despre Mihaiu însuşi: „Voevodul Ţării Româneşti, Mihaiu,
9) Cf. Szăzadok, Budapest, 1871, An. V, p. 644.
io) Cf. p. precedentă n. 3.