ANUARUL - DSpace

198 I. MOGA
e inevitabil — scrie Buonvisi — dar ar dori să-1 amâne pe când
Europa va fi mai liniştită". Nunţiul apostolic însă era neobosit
în stăruinţele lui. Promite Polonilor bani pentru înarmări şi
cere Imperialilor să sprijinească campania împotriva Turcilor,
căci altfel Polonii vor încheia pace, iar înarmările otomane se
vor îndrepta spre Ungaria. Acum e momentul —• susţinea num
ţiul — ca împăratul să încheie liga cu Polonii şi Monscoviţii,
asigurându-se astfel pentru totdeauna împotriva Turcilor. Argumentele
nunţiului apostolic găseau însă atât pe Poloni, cât şi
pe reprezentantul împăratului, cu atenţia îndreptată spre Rin 1 ),
unde armatele imperiale ale lui Montecuccoli şi ale Electorului
de Brandemburg, încă din Septemvrie 1672, căutau să pună capăt
cuceririlor teritoriale ale Regelui Soare. Felul cum se va soluţiona
conflictul între cei doi rivali la hegemonia europeană avea
să influinţeze, într'un sens sau altul, balanţa politică dela Varşovia.
2. Orientarea lui Ştefan Petriceicu şi Grigore Ghica spre creştini.
In timp ce diplomaţia papală se străduia să îndrepte atenţia
creştinilor asupra pericolului turcesc din Răsărit, făcând necontenite
eforturi pentru realizarea unei alianţe împotriva Otomanilor,
domnul Moldovei, Ştefan Petriceicu, prins şi el în curentul
ideilor de cruciadă contra păgânilor, încercă, la rândul său, să
trezească în ţările Apusului interesul pentru soarta creştinilor
din cele două Principate Române şi din Balcani, oferindu-şi colaborarea
pentru o acţiune comună, menită să pună capăt stăpânirii
otomane în Europa.
Fiind om credul şi fire cinstită 2 ), se poate ca la această hotărâre
a lui să fi contribuit şi oarecari îndemnuri ale arhiepiscopului
de Marcianopol Petru Parchevich, vicar apostolic în
Moldova, care era în măsură să ştie de propagarida ce o făcea diplomaţia
papală pentru cruciata împotriva Turcilor. O mare
ofensivă a creştinilor împotriva puterii otomane era, altcum, singurul
lucru, care putea trezi în domnul român nădejdea că suferinţele,
cari s'au abătut asupra Moldovei de pe urma aşezării
Turcilor în Cameniţa, se vor sfârşi.
încă în Ianuarie 1673 Turcii intrară în Hoţim, aflând aici
pe Ştefan Petriceicu. Pentru a putea pleca la scaun, Domnul
!) Arh. Vat. Nun. Pol. v. 89, f. 164.
2
) Kogălniceanu, Letop. II, p. 8.