ANUARUL - DSpace

SOBIESKI ŞI TARILE ROMÂNE 297
In acelaş timp, Leopold voia să lămurească această chestiune
prin două articole întregitoare ale tratatului din 31 Martie 1684,
în cari, prin primul se punea de acord cu Veneţienii, cedându-le
viitoarele cuceriri în Dalmaţia, iar în al doilea căuta să insereze
o tacită recunoaştere a drepturilor Coroanei ungare asupra Transilvaniei
şi a Munteniei, urmând ca cele două articole să fie întărite
prin jurământ. In favorul acestor precizări ale tratatului de
alianţă interveni şi papa, care ceru nunţiului Pallavicini să obţină
dela rege plenipotenţa necesară pentru depunerea jurământului
de către cardinalul Barberini şi, în înţelegere cu Buonvisi,
să caute a aplana motivele de gelozie între Sobieski şi Leopold
1 ). Acţiunea împăratului determină pe regele polon să-şi dea
pe faţă pretenţiile lui nu numai asupra Ţărilor Române, dar şi
asupra Transilvaniei. Sobieski argumenta stăruitor pentru necesitatea
de a-şi extinde protecţiunea mai cu seamă asupra principatului
vecin, susţinând că teama de a vedea Ardealul subjugat
•de Austriaci a determinat pe Apafi să se arunce sub jugul turcesc,
preferându-1 pe acesta celui german, în timp ce Poarta,
drept mulţumită, a confirmat pe fiul principelui ardelean ca urmaş
in scaunul de domnie al tatălui său 2 ). Găseşte că e straniu
cum Viena preferă să vadă Transilvania sub jugul Porţii, decât
sub apărarea creştinătăţii. Pretenţiile Austriei sunt cu atât mai
nefondate, cu cât Ardealul, chiar cu consensul ei, de peste un
secol e liber, alegându-şi totdeauna singur principii. Oricât ar fi
fost Transilvania în vechime dependentă de Ungaria, ceeace Ardelenii
neagă, afirmând că a fost numai unită cu regatul — „compars
regi sed libera" •— avându-şi câştigat dreptul de alegere a principilor,
ea nu mai poate fi considerată printre dependenţele regatului
ungar. Dacă Ardelenii vreau să se unească cu Polonia,
preferind — după cum afirmă ei — să moară, decât să trăiască
sub Nemţi, e inuman din partea împăratului, că mai de grabă
vrea să-i arunce în pieire, decât să-i lase să se unească cu o putere
creştină.
*) "Arh. Vat. Nun. Pol. v. 104, f. 4.
2
) In zilele de 22 şi 27 Iulie 1684 capichehaia ardeleană obţinuse
•'dela vizir şi dela sultan athname-ul prin care fiul lui Mihail Apafi fu
confirmat ca principe al Ardealului (Tôrôk-magy. âllamokm. VI, p.
471, 473), iar în 17 Septemvrie, la Alba-Iulia, tinărul principe primi
din mâna trimisului Porţii steagul şi sceptrul domniei (Mon. Corn. li.
'Tr-niae. XVIII, p. 25).