ANUARUL - DSpace

346 I. MOGA
ţară cu ostile, „dar repede, căci afacerea e pierdută" 1 ). Cei doi
fruntaşi ai vieţii politice din Ţările Române reînoiră cu acest
prilej asigurarea, că cele două provincii se vor supune regelui,
îndată ce acesta va trece pe teritorul lor un corp de ostaşi, care
să fie în stare să le apere, ceeace determină pe rege să ia hotărârea
de a pleca în persoană în campanie 2 ).
In mijlocul acestor pregătiri războinice, Şerban Cantacuzino
avea situaţia cea mai grea.
Leopold, îndată după biruinţa dela Mohâcs, încă dela 1 Septemvrie
1687 scrise domnului muntean să-şi ţină promisiunile
făcute până acum şi să fixeze cu Carol de Lorena condiţiunile şi
modalitatea colaborării imediate cu ostile imperiale împotriva
Turcilor, iar peste o săptămână, împăratul semnă proclamaţia pentru
creştinii din Balcani, chemându-i să se ridice împotriva Otomanilor
sub comanda lui Şerban 3 ). Domnul Munteniei, voind
să mai amâne luarea unei hotărîri extreme, trimise la sfârşitul
anului 1687 pe Antonio Ştefani la Viena 4 ) şi ca urmare a negocierilor
acestuia la Curtea imperială, în Februarie 1688 veni
în Ţara Românească Antide Dunod şi Csâki cu răspunsul lui
Leopold. împăratul promitea lui Şerban dinastie ereditară şi
titlul de baron al imperiului pentru întreagă familia lui, iar
pentru operaţiunile împotriva Turcilor un ajutor de 6000 oameni,
cu condiţia ca domnul să-i închine ţara şi să plătească un
tribut anual de 7500 taleri 5 ). După lungi şi pătimaşe negocieri,
Şerban răspunse abia prin Maiu, cerând ca împăratul să fie
numai protector al ţării şi să-şi ia obligaţia de a ţine toate promisiunile
făcute, de a garanta integritatea teritorială a principatului
muntean şi libertatea relgioasă a populaţiei, toate acestea
urmând a fi întărite prin diplomă împărătească. împăratul însă,
în răspunsul său din 31 Iulie, refuză să dea diploma, dar asigură
pe Şerban că nu vrea să-i cucerească ţara, ci să o desrobească
6 ).
!) Hurmuzaki, Supl. IIs, p. 176—178.
2
) Hurmvsaki, Docum XVI, p. 195.
3
) N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, Bucureşti, 1902, p. 214—218.
4
) Zaborovschi, o. c. p. 115.
5
) N. Iorga, Genealogia, p. 218 squ.
6
) Ibidem, 222—242.