ANUARUL - DSpace

300 1. MOGA
La 14 Aprilie Dunod părăsi Făgăraşul şi la Cârţişoara
reuşi să obţină dela Teleki ceeace nu putu stoarce principelui:
un tratat de alianţă, prin care Dunod garanta in numele împăratului
amnestie şi uitare pe seama tuturor celor compromişi
în răscoala ungurească, sau în relaţiile cu Francezii, sau cu Polonii
contra Imperialilor, asigura importante beneficii materiale
pe seama lui Teleki, iar acesta se angaja să promoveze în tot
chipul războiul turcesc în favorul creştinităţii şi în slujba lui
Leopold, unind oastea ardeleană cu cea împărătească şi lăsând
acesteia, la caz de nevoe, trecerea liberă în Munteniai pentru
cauza comună şi binele public şi particular al domnului muntean
1 ).
Paralel cu această acţiune a lui Dunod, Csâki fu trimis şi
el de Curtea imperială spre Ţările Române şi în Martie, pretendentul
la scaunul Transilvaniei trecea prin Polonia, ocolind atât
pe pârcălabul de Stryj, cât şi pe Sobieski, lăsând să se ştie că se
îndreaptă peste Moldova în Muntenia. Regele află că misiunea
solului e pentru apropierea strânsă, ce trebue realizată între Transilvania
şi Muntenia, lucru pe care îl consilia şi el şi roagă pe Teleki
să transmită scrisorile regale anexate lui Şerban Cantacuzino
2 ). De fapt, Csâki în Aprilie era în Nordul Ungariei, în armata
lui Schultz, care, concomitent cu misiunea dată lui Dunod, primi
ordin dela împăratul, ca la momentul oportun să înainteze cu
o armată de 10.000 oameni spre Debreţin şi Timişoara. Dunod,
satisfăcut de rezultatul obţinut până acum, scrie lui Schultz că
a promis în numele împăratului domnului muntean şi celui din
Transilvania, că generalul va porni îndată spre Timişoara —
a cărei cucerire, de altfel, fu totdeauna cerută de Şerban ca o
condiţie a aderării sale 3 ) — cu scopul de a apăra pe cei doi
principi şi de a invada apoi teritorul turcesc. Roagă deci pe
general să pornească spre regiunile indicate şi să trimită doi
ofiţeri, oameni de încredere, la Teleki la Somlyo, dintre cari
unul va fi trimis la Şerban Cantacuzino să-i anunţe sosirea
oastei imperiale. Generalul să nu părăsească Timişoara, numai
în cazul că va fi chemat de principele Ardealului sau al Munteniei
să-i apere de Tătari, ceeace numiţii principi nu cred că
!) Mon. Corn. R. Tr-niae, XVIII. p. 329—331.
2
) Tort. Tar, 1888, p. 160—161.
3
) V. Zaborovschi, o. c. p. 70.